Albanezii locuiesc într-o arie largă din partea de sud-vest a Peninsulei Balcanice, în principal în Republica Albania, cu a sa capitală localizată în centrul țării – Tirana -, și în auto-proclamata Republică Kosovo, nerecunoscută de către statul român. Albania, care cuprinde doar 60% din totalul populației albaneze din Balcani, e o țară muntoasă de-a lungul coastei sudice a Mării Adriatice, pe partea cealaltă a călcâiului cizmei Italiei. Albania este mărginită în partea de nord de Muntenegru, care cuprinde aproximativ 10% din populația de etnie albaneză, majoritatea dintre ei locuind în zona de graniță. La est se găsește Macedonia de Nord, din care o treime sunt vorbitori de limbă albaneză, în special în zonele de graniță.
Originea ilirică al albanezilor este unanim acceptată și a fost ridicată la rang de ideologie națională și de stat. Există puține dovezi pentru a confirma sau infirma această teorie, deoarece nu se stiu foarte multe lucruri despre limba ilirilor. Din cele mai vechi timpuri, o parte substanțială de neologisme latine, slavone și turce a fost adăugată limbii existente, astfel încât vechea limbă a devenit mai greu de analizat.
Arhitectura tradițională a Albaniei aproape că a dispărut în timpul dictaturii de tip stalinist dintre 1944 – 1990. Vechile orașe și bazarele din Tirana și alte centre urbane au fost demolate și înlocuite cu simboluri socialiste sau blocuri uniforme. La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, majoritatea bisericilor și moscheilor au fost demolate sau transformate în așa fel, înct au devenit de nerecunoscut. Catedrala catolică din Shkodër (Shkodra) este un bun exemplu, ea fiind transformată într-o sală de sport cu teren de volei, în timp ce catedrala din Tirana a devenit sală de cinematograf. Cu excepția orașelor Berat și Gjirokastër (Gjirokastra), care au fost declarate orașe- muzeu, azi nu mai putem vedea decât puțin din savoarea tradițională a orașelor vechi albaneze.
Plajele din Albania pot rivaliza cu cele europene mai cunoscute. Cu cei 362 km de coastă, care se întind atât la Marea Adriatică cât și la Marea Ionică, iubitorii de plajă au de unde alege. Dhërmi, Himara și Ksamili sunt câteva dintre numele locurilor pe care trebuie să le căutați. Orașele Saranda și Vlora au propriile lor plaje, la câțiva pași de centru dar, acestea sunt de multe ori prea aglomerate și câteodată murdare. Recomandăm să mergeți în afara orașelor, spre sud, unde veți găsi plaje mai frumoase, mai curate și usor accesibile cu taxiul sau autobuzul.
Fiind una dintre cele mai muntoase țări ale Europei înseamnă ca nu veți fi niciodată departe de o priveliște spectaculoasă și o călătorie cu mașina prin serpentinele șoselelor montane garantează decoruri fantastice pe tot parcursul drumului. În mod particular, drumul de la Vlora la Dhërmi este deosebit de plăcut, oferind priveliști ale sălbaticei peninsule Karaburun, de lângă Golful Vlorë, percum și lagune, plaje deosebite sau parcul național împădurit care se găsește la sud de oraș. „Ochiul Albastru” sau Syri i kaltër, asa cum îl numesc albanezii, este unul dintre punctele de interes maxim. Situat în apropiere de Saranda, pe drumul spre Gjirokastër, ochiul albastru este un izvor cu apă rece ca gheața, de o culoare albastră ca safirul. Râul care curge în jos, de la izvor, este unul dintre cele mai curate și mai clare cursuri de apă pe care le-ați văzut vreodată.
Surse imagini
- Cover: Yves Alarie - Unsplash | Licență Unsplash