Istorie Andorra

Originile Andorrei pot fi situate intre perioadele Mezolitic si Neolitic. Situl arheologic de la Balma Margineda dateaza de acum 8.000 de ani, dar ocuparea integrala a teritoriului nu se realizeaza pana in jurul anului 2.000 i.Hr.

In timpul ocupatiei romane, Andorra are o populatie stabila. Pana in epoca ocupatiei arabe, populatii iberice si europene sosesc pe teritoriul de azi al Andorrei. La inceputul secolului al IX-lea zona a fost repopulata. Primul document care se refera la Andorra este „Actul de Consacrare al Catedralei din Urgel”, in 839 d.Hr. In secolele al VIII-lea si al IX-lea Andorra a apartinut regiunii Catalonia, care cedeaza suveranitatea Episcopiei de Urgel, in anul 988. La sfarsitul secolului al XIII-lea, dupa conflicte intre episcopul de Urgel si contele de Foix, o hotarare judecatoreasca stabileste un regim de co-suveranitate, care este valabil si in ziua de astazi. Acum, co-suveranii Andorrei sunt presedintele Republicii Franta si episcopul de Urgel. Drepturile medievale asupra Andorrei au trecut de la contele de Foix la regele Navarrei, in secolul a XV-lea si apoi regelului Frantei, un secol mai tarziu. In secolul al XIX-lea acestea trec sub egida presedintelui Frantei.

Din punct de vedere istoric, Andorra s-a aflat sub protectoratul Frantei si Spaniei. Acesta se manifesta in mai multe moduri: moneda nationala a fost francul francez si peseta spaniol, cele doua sisteme de educatie au fost, pana in 1982, cele spaniole si franceze si limbile cele mai folosite sunt franceza, spaniola, plus catalana. Acest dualism este exprimat, de-a lungul ultimelor secole, in mai multe feluri. Factionalismul andorran a avut intotdeauna o parte pro-Franta si una pro-Spania. Astazi insa, puterile politice si societatii civile au reusit sa consolideze o identitate nationala care are drept simbol trecutul medieval si mitificarea politica a pactului de co-suveranitate.

Andorra se identifica, de asemenea, ca o societate de munte, cu un interes special in miscarile social-politice si economice din Muntii Pirinei. Al treilea pilon de identitate este „Catalanness”, impartit de 11 milioane de oameni din nord-est-ul Spaniei si sudul Frantei. Ca o forma de cultura formata de pastorii de transhumanta in trecut si comerciantii prezentului, andorranii au un caracter deschis iar relatiile inter-etnice nu sunt conflictuale. Mai mult decat atat, aproape toti emigrantii provin din statele europene iar diferentele culturale nu sunt stridente.