Bayonne se situeaza la o distanta de aproximativ 5 kilometri de apele Oceanului Atlantic, o pozitie care, pana recent, l-a protejat cumva de exploatarea turistica agresiva. Sta la confluenta dintre raul Adour, ce izvoraste din Pic du Midi d’Ossau si mai micul raul Nive, a carui sursa se gaseste in Pirineii Basci, desupra St Jean Pied de Port. Chiar daca lingvistii disputa originile orasului, alternand intre Gasconia si Tara Bascilor, Bayonne este, in mod efectiv, capitala economica si politica a Pays Basque. Pentru cei mai obiectivi dintre ei insa, domina influentele basce, in locuintele construite pe jumatate din lemn si tamplaria pictata din nuantele specifice de verde si rosu. Tot aici au cautat refugiu si bascii sositi din Spania, ca o consecinta a regimului absurd al lui Franco. Pentru multi ani, cartierul Petit Bayonne, de pe malul drept al raului Nive, a fost leaganul violentelor nationalismului basc, pana cand guvernul francez au pus capat tendintelor periculoase.
Originile orasului dateaza din vremea asezarii romane Lapurdum. Aceste nume latin, transformat in Labourd (Lapurdi), a fost ulterior extins pentru a acoperi intreaga parte de vest a celor trei provincii basce. Timp de trei secoe, pana in 1453, cand s-a incheiat Razboiul de 100 de Ani, s-a bucurat de prosperitatea si siguranta oferita de dominatia engleza, iar aceasta mostenire a fost consolidata in secolul al XVI-lea, o data cu sosirea evreilor safarzi, fugiti de represaliile inchizitiei din Portugalia, aducand cu ei fabricile de ciocolata.Orasul a atins apogeul comercial in secolul al XVIII-lea, cand a devenit un centru al industriei armamentului (dand astfel numele „baionetei”). Activitatea economica recenta a cuprins procesarea gazului natural din exploatarea de la Lacq de langa Pau, insa resursele sunt aproape de sfarsit, lasand Bayonne cu un procent de someri mai mare decat media tarii.
Aceste probleme nu au insa un efect vizibil asupra vizitatorilor, iar primele impresii sunt, in general pozitive. Este un oras de dimensiuni reduse, usor de abordat, un nod feroviar si rutier important. Chiar daca nu exista foarte multe atractii naturale, este o placere sa te plimbi de-a lungul stradutelor inguste din orasul vechi, intersectate de raul Nive si inca inconjurate de linia defensiva realizata de Vauban. Catedrala se gaseste pe malul vestic, in Grand Bayonne, iar muzeele pot fi gasite in partea de est a raului, in Petit Bayonne.
Grand Bayonne
In Grand Bayonne, de-a lungul arterei rutiere pe care se gaseste si oficiul turistic, se afla si castelul orasului, o constructie din secolul al XIV-lea, astazi inchisa publicului larg. Cea mai veche sectiune a sa, Chateau Vieux, este un exemplu concludent al fortificatiilor medievale – o placa comemorativa de pe zidul de est afiseaza numele catorva din cei mai ilustri oaspeti ai sai, incluzandu-i pe Eduard (Printul Negru), regele Pedro cel Crud al Castiliei si celebrul mercenar Bertrand de Guesclin. Jardin Botanique se intinde la vest de castel – o gradina enorma si bine intretinuta, ce afiseaza denumirile plantelor in mai multe limbi (franceza, basca si latina).
Chiar in vecinatate umbroasei place Pasteur, se gaseste Cathedrale Ste Marie, cu turnurile sale gemene, vazute cel mai bine dinspre sud, de pe campul inverzit al propriilor sihastrii. De aproape, piatra galbuie din care a fost construita pare macinata de vant si timp, cu mare parte din decoratiuni pierdute. In interior, cele mai expresive elemente sunt inaltimea naosului si cateva vitralii din secolul al XVI-lea, restaurate in 2002. La fel ca oricare alta catedrala gotica din sudul Frantei, realizate in secolul al XIII-lea, modelul urmat in constructia sa este importat din partea de nord, in cazul nostru Soissons si Reims.
Cele mai moderne si mai comerciale strazi ale orasului se intind la nord-est de catedrala: rue Thiers ce duce spre Hotel de Ville si rue de la Monnaie, ce conduce spre Port Neuf, marginita de nenumaratele sale ciocolaterii. La sud si la vest de catedrala, de-a lungul rue des Faures, rue d’Espagne si a altor strazi aproape de vechile ziduri, se simte o influenta iberica ceva mai puternica, cu restaurante etnice, baruri excentrice si sarmele pentru rufe agatate la ferestre.
Petit Bayonne si St Esprit
La est de catedrala, cheiurile de-a lungul raului Nive ofera cele mai pitoresti peisaje ale orasului, cu resedinte boltite din secolul al XVI-lea dispuse de-a lungul sectiunii din Petit Bayonne. Una dintre aceste case, de pe quai des Corsaires, contine un muzeul etnografic basc, ce ilustreaza viata regiunii de-a lungul secolelor si include cateva elemente agricole. Galeria dedicata navigatiei prezinta o carma superba sculptata in forma unui monstru marin, o barca antica din lemn si un model al santierului naval din 1805. Comandatul de vas al lui Columb era basc, asa cum a fost si Juan Sebastian de Elakano, cel care a facut primul tur al globului in 1522.
Al doilea muzeu ca importanta din Bayonne, Musee Bonnat, se gaseste in apropiere, pe rue Jacques Lafitte. Prezinta comori artistice surprinzatoare, precum lucrari ale maestrilor italieni din secolele XIII si XIV si alte opere de arta din perioada ce a precedat miscarea impresionista. Piesele de rezistenta sunt un autoportret al lui Goya, Apollo si Daphne si Triumful lui Venus semnate de Rubens, precum si lucrari ale lui Murrillo, El Greco sau Ingres. O intreaga galerie este dedicata portretelor personalitatilor din inalta societate, realizate de Leon Bonnat. Exista si cateva expozitii temporare gazduite de anexa de pe rue Frederic Bastiat.
In afara de placerea de a savura cerul albastru larg deschis de pe malul nordic al raului Adour, nu exista alte lucruri care sa atraga atentia in mod deosebit. O structura greu de observat, sinagoga de la inceputul secolului al XIX-lea, de pe rue Maubec, serveste ca un memento al exodului de evrei din Portugalia in secolul al XVI-le. Ulterior ordinului de expulzare din 1602, St Esprit a devenit ghetoul numarului mare de evrei, cand Grand Bayonne era consacrat oficial Fecioarei Maria, iar suburbiile celor necredinciosi. Biserica St Esprit, situata pe partea opusa de statia de tren, este tot ce a mai ramas dintr-un internat ce a slujit celor saraci si bolnavi dintre pelerinii Chemin de St Jacques – merita sa aruncati o privire pentru sculptura de lemn ce infatiseaza Fuga in Egipt.
Surse imagini
