Imaginați-vă o țară total ascunsă lumii largi timp de secole, un mediu natural virgin, fără poluție și infracțiuni, ghidată de o politică la fel de frumoasă cum este de bizară, denumită, pe românește, „Fericire Internă Brută”. Bine ați venit în Bhutan, țara cunoscută propriilor locuitori sub numele de Druk Yul – Pământul Dragonului Tunet. Situată între cele mai izolate piscuri ale Munților Himalaya, având ca vecini doar pe India și China, Bhutan este pe unul din primele locuri între țările ce dispun de o astfel de biodiversitate și ultimul regat budist Mahayana.
Măreția scenică a munților săi grandioși și a văilor sale curate, laolaltă cu vibrația unei vieți culturale bogate, fac din Bhutan una dintre ultimele destinații turistice necunoscute, o aventură ce are menirea să hrănească atât sufletul cât și simțurile. Cea mai reprezentativă imagine a micului stat asiatic este mănăstirea Taktsang (sau „vizuina tigrului”), construită într-un versant montan, la aproximativ 900 de metri deasupra orașului Paro, singura localitate a țării care dispune de un aeroport. O altă atracție pe care nu trebuie s-o rateze niciun turist este Trongsa Dzong, complexul ce a găzduit străvechea familie regală. Drumețiile și mountain bikingul sunt atracții la fel de populare, așa cum sunt și festivalurile budiste, „vinovate” de trezirea laturii extrovertite a oamenilor, de altfel modești, dar faimoși pentru ospitalitate și politețe.
Deseori, Bhutanul pare un loc bizar, dar la fel de minunat: pereții multor clădiri sunt gravați cu picturi considerate de noi tabu – organe genitale masculine ce evocă, în concepția și tradițiile locului, norocul și fertilitatea. Toate noile structuri trebuie să urmeze stilul arhitectural străvechi iar oamenii sunt obligați prin lege să poarte costumele tradiționale în spațiul public. Călugarii au însă acces la internet, în timp ce comerțul cu țigări este ilegal. Tot un paradox este proprietatea – 70% dintre terenuri sunt deținute de femei, o urmare a moștenirii de tip matriliniar.
Bhutan a fost închis publicului larg până în 1960, când granițele sale au început, încet dar sigur, să se deschidă pentru străini. Turismul este bazat pe valori înalte, încercându-se evitarea aglomerației pentru a micșora efectele distructive ale turismului de masă, o situație nefericită în care se găsește atât Nepal, cât și India. Vizitatorii trebuie să cheltuie minim 250 de dolari pe zi, străbătând un itinerariu prestabilit, un aspect negativ pentru turiștii ce nu dispun de un asemenea buget. Prin urmare, o vizită în Bhutan este mai ușor de organizat printr-un operator turistic recunoscut.
Sub călăuzirea actualului monarh, al cărui nume ar fi greu de pronunțat pentru orice român – Jigme Khesar Namgyal Wangchuck -, Bhutan se schimbă într-un ritm domol, pe măsură ce economia se maturizează iar guvernul ia contact cu alte națiuni ale lumii. Îmbunătățirea comunicațiilor și accesul la internet găsit acum aproape peste tot, afectează în mod pozitiv gândirea și comportamentul generațiilor tinere, expunându-i la o lume captivantă, dar la fel de incertă, dincolo de granițele acestui ultim „Shangri-La”.
Surse imagini
- Cover Bhutan: Kinshuk Bose - Unsplash
