Întinzându-se aproximativ 15 kilometri de-a lungul văii înguste a râului Nervion, Bilbao este un oraș mare, care nu oferă totuși senzația de metropolă, dimensiunile sale urbane acaparând, pe rând, o serie de comunități locale disparate. Versanții înverziți ai munților din apropiere se văd chiar și din centrul orașului, deasupra siluetelor clădirilor înalte. Prosper și modern, cu un centru istoric aglomerat și atractiv, înconjurat din toate părțile de fabrici și zone industriale, Bilbao s-a reinventat începând cu anii 1980 – 1990, când a renunțat la vechile îndeletniciri industriale tradiționale. Oțelăriile și șantierele navale au fost transformate în centre de conferință ultramoderne și apartamente de lux, iar Museo Guggenheim, inaugurat în 1997, a aprins scânteia unei explozii turistice surprinzătoare.
Noua linie de metrou și celebrarea a 700 de ani de existență în anul 2000, au adus după sine dinamismul necesar impulsionării programului de reabilitare. Astăzi, Bilbao este cel mai mare oraș al Țării Bascilor, cu o populație de aproximativ 450.000 de persoane, și capitala provinciei spaniole Bizkaia. Cuprinde, în plus, câteva din restaurantele de cea mai bună calitate din Spania și găzduiește o populație prietenoasă, cu un spirit patriotic cum rar ni se întâmplă să vedem.
Chiar dacă Bilbao s-a dezvoltat inițial în jurul câtorva așezări pescărești de pe malul stâng al râului Nervion, în zona Orașului Vechi de astăzi (Casco Viejo, ce a crescut, gradual, între secolele XIV și XIX), cea mai mare parte a lui se găsește acum pe malul celălalt al râului, spre est. Apoi, când orașul s-a extins la nivelul aglomerației urbane industriale din secolul al XIX-lea, o arie vastă de pe malul stâng, încadrată într-o buclă a râului, a devenit temelia orașului nou, Ensancge. Acesta avea să fie sufletul comercial al orașului, cu o planificare urbană modernă, care permite vederea munților din jur, la capătul arterelor rutiere largi ce emerg din Plaza Moyua. Cea mai importantă dintre acestea, Gran Vía Don Diego López de Haro, pleacă din Plaza Circular de la Estacion de Abando, spre Plaza Sagrado Corazon, situată între Euskalduna și uriașul Campo de San Mames, locul în care se găsește acum stadionul de fotbal al echipei Athletico Bilbao.
Casco Viejo și Râul Nervion
Țesătura de străzi înguste ce formează Casco Viejo gazduiește câteva dintre cele mai importante atracții turistice din Bilbao: frumosul Teatro Arriaga, eleganta Plaza Nueva, catedrala gotică Santiago și Euscal Museoa Bilbao din Plaza Miguel de Unamuno. Cuprins de fosta incintă a Colegio de San Andres, un loc de evadare din aglomerația centrului, muzeul este dedicat arheologiei, etnologiei și istoriei basce. Înainte de a ieși din orașul istoric, căutați să vizitați și Mercado de la Ribera, un ansamblu Art Nouveau construit de-a lungul râului, ce vă oferă posibilitatea să achiziționați produse proaspete și fructe de mare.
Reușind să lase în urmă un nivel de poluare ridicat, o călătorie spre vest dinspre Casco Viejo vă duce spre una din cele mai mari plăceri ale locuitorilor din Bilbao, promenada. Nu foarte departe de primărie, Puente Zubizuri, podul pietonal semnat de Santiago Calatrava, se curbează frumos de-a lungul cursului de apă. Traversați aici dacă mergeți spre Guggenheim sau mergeți încă trei străzi mai în față pentru a ajunge în Plaza Funicular. De aici, Funicular de Artxanda, inaugurat în 1931, vă urcă toți cei 770 de metri până pe vârful muntelui, pentru a obține câteva panorame spectaculoase ale orașului de mai jos. Puteți să vedeți chiar și valea alăturată sau aeroportul schițat de același Calatrava și oceanul de pe fundal. Stația din vârf poate fi și un loc bun de picnic, fiind înzestrată cu cuptoare de piatră în aer liber. Puteți coborî de-a lungul colinelor, travsersând suburbiile.
Museo Guggenheim
Uimitoarea construcție a lui Frank Gehry, Museo Guggenheim domină vizual cheile, la 10 minute de mers pe jos de Casco Viejo. Pentru a vă apropia pe jos, traversați arcada delicată a podului pietonal Zubizuri, de-a lungul malului vestic sau bucurați-vă de întreaga panoramă a părții opuse a râului când traversați Puente Pedro Arrupe, în fața universității Deusto. Pentru a obține o vedere aeriană, luați liftul spre Puente de la Salve. Guggenheim a fost catalogat de arhitectul american Philip Johnson, o altă somitate în materie, drept „cea mai importantă clădire a perioadei contemporane”. Finalizat în 1997, construcția sa, într-o zonă industrială neglijată, a reprezentat un risc enorm asumat de guvernul basc, ce a pompat mari cantități de bani într-un viitor simbol al orașului, cel care, teoretic, va da startul unei noi etape în dezvoltarea Bilbao. Surprinzător sau nu, proiectul a reușit, reușind să revitalizeze cea mai mare aglomerare urbană din Țara Bascilor. O sculptură de dimensiuni colosale, a cărei siluetă de titan strălucește precum apa în lumina soarelui, punând în umbră arta pe care o găzduiește.
În timp ce Maman, unul din păianjenii terifianți ai lui Louise Bourgeois, se găsește lângă râu, principala intrare în Guggenheim, în partea dinspre oraș a clădirii, este străjuită de gigantica sculptură a lui Jeff Koons, „Puppy”. Adusă inițial ca exponat temporar destinat ceremoniei de deschidere, a devenit o caracteristică permanentă la cererea populației din Bilbao. O dată intrați, vizitatorii reușesc să se împrăștie cu ușurință prin galeriile de artă, traversând uriașul atrium, inundat de lumină – Gehry însuși a numit cea mai mare încăpere a muzeului drept „galeria de pește”. Sub pod, spațiul este dedicat, în întregime, colecției de sculpturi „The Matter of Time”, aparținând sculptorului Richard Serra, ce consistă în opt lucrări în oțel de culoarea ruginei, încolăcite într-un mod complicat. Restul muzeului adăpostește expoziții temporare și colecția de artă din secolul XX ce aparține Fundației Guggenheim.
Artiștii prezentați aici sunt Kandinsky, Klee, Mondrian, Chagall, Picasso, Calder, Cezanne sau Warhol. O pictură reprezentativă însă lipsește! De ani de zile, fanii muzeului Guggenheim cer cu ardoare Guernica a lui Picasso. Tabloul reprezintă, de fapt, suferințele bombardamentului localității basce cu același nume și este astăzi găzduit de Centro de Arte Reina Sofía din Madrid. Biletele de intrare sunt valabile o zi întreagă, așa că puteți să vizitați muzeul în propriul ritm, să faceți o pauză de prânz și să reveniți pentru a continua. Muzeul dispune, de atlfel, de propriul restaurant, care deși servește mâncare de calitate, nu este deloc scump.
Plajele din Bilbao
Orașul dispune de un număr important de plaje, în special de-a lungul estuarului și celor două promontorii de la gura de vărsare a râului. Metroul face accesul mai ușor spre plajele de pe malul estic, precum Sopelana (stația de metrou Larrabasterra), incluzând Playa de Arrietara, pentru nudiști. Getxo, de la stația Algorta, este situată în vecinătatea unui cartier vechi fermecător, cu clădiri albe și uși vopsite cu albastru, și dispune de o promenadă prelungă, mărginită de câteva vile private, ce aparțin marilor milionari ai orașului Bilbao. La capătul liniei 1 de metrou, în stația Plentzia, la 15 kilometri nord de oraș, plaja cu același nume este în general mai curată și deloc aglomerată, în comparație cu alte plaje din Bilbao.
Surse imagini
- Cover: Yves Alarie - Unsplash | Licență Unsplash
