La capatul sud-estic al lacului, in nordul orasului Milano, Como ofera o lume aparte, in afara aglomeratiei din metropola italiana. Este un oras vechi insa vibrant, de aproximativ 85.000 de suflete, rampa de lansare pentru multi dintre turistii ce-si doresc un sejur pe malurile lacului omonim. Lacul Como este o oaza de liniste, o combinatie magica dintre frunzisul luxuriant tipic mediteranean si varfurile alpine inzapezite de la distanta. Unul din cele mai bune puncte de observatie inca din vremurile romane este Piazza Cavour, pe malurile lacului, in centrul acestui oras. Mai mare decat importanta turistica a orasului este poate prezenta aici, de-a lungul timpului, a unor personaje importante, precum Pliniu cel Batran, un erudit al secolului I d.Hr., a nepotului sau Pliniu cel Tanar, consul al imperiului, a fizicianului Alessandro Volta, cel care a lasat omenirii unitatea de masura a tensiunii curentului electric, voltul, precum si a scolii de constructori cunoscuta sub numele de Maestri Comancini.
Como si-a facut un nume si in industria matasii, o comoara care si-a facut aparitia aici o data cu sosirea lui Marco Polo din China, lasand recent piata producerii chinezilor, in timp ce localnicii s-au concentrat pe utilizarea firelor in tesatorii. Timp de secole, economia sa a fost legata de cea a orasului Milano, centrul regiunii, furnizand materialele necesare in industria modei. Totusi, Como nu este cunoscut pentru industria sa prelucatoare, ci mai mult pentru locatia sa excelenta, ca rampa de acces la Lacul Como.
Como este situat intr-o pozitie strategica, la capatul unui drum important spre Piemont si la inceputul unui alt drum esential pentru accesul spre nord, in directia trecatorilor montane din Alpi. A fost un centru natural pentru comert. Roma a capturat orasul de la gali in secolul II i.Hr., servindu-i ca o importanta baza militara la granita din munti si ulterior ca un centru de comunicatie dintre sediile imperiale din Milano si regiunea nordica. Planul de strazi roman se poate inca vedea destul de bine in centrul orasului. Dupa colapsul Imperiului Roman, Como a fost distrus de huni si de goti si a fost cucerit de lombarzi in 569, ce l-au incorporat in propriile domenii.
De la inceputul mileniului II pana la mijlocul secolului al XIV-lea, Como a activat ca o comuna independenta, o unitate administrativa intalnita frecvent in acea perioada. Este momentul in care in oras au aparut cateva dintre cele mai frumoase cladiri ale regiunii, precum San Fedele, Basilica di Sant’Abbondio si San Carpoforo. Dupa o lupta indelungata pentru putere, Como trece in posesia lui Visconti de Milano in 1335, ce si-a construit fortareata in coltul de nord-vest a zidurilor defensive. Visconti a avut puterea pana la moartea lui Gian Galeazzo al II-lea, in 1402. Este din nou anexat la Milano in 1451 si cade in mainile spaniolilor o data cu victoria acestora asupra lombarzilor. Este o pierdere importanta, iar pentru oras inseamna un total declin. Taxele mari impuse de spanioli au rezultat intr-o decadere economica, completata de tragica epidemie de ciuma. In 1630 orasul ajunge sub conducerea austriecilor, lucru pozitiv, resimtit atat in productia de matase, cat si in cea a artizanaturilor.
In perioada franceza, dintre anii 1796 si 1814, incepe sa infloreasca turismul de-a lungul lacului Como, malurile acestuia urmand sa fie impanzite de vile si parcuri apartinand aristocratiei regiunii. Laolalta cu Milano, Como s-a revoltat impotriva guvernului austriac si in 1848 si-a stabilit propria guvernare. Orasul a fost eliberat de camasile rosii ale lui Garibaldi in 1859 si a devenit parte a regimului piemontez. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Como este modernizat si i se adauga portul, creandu-se Piazza Cavour. Funicularul ce ducea in satul montan Brunate si conextiunea cu calea ferata din nordul Milano au fost construite in 1893.
Activitatea arhitecturala si creativitatea perioadei au fost legate de miscarea nationalista inceputa in Primul Razboi Mondial si atinge apogeul inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acestea sunt evidente in Monumento ai Caduti, un memorial dedicat victimelor Primului Razboi Mondial si in Palazzo Terragni, ce prezinta unele din cele mai bune lucrari ale arhitecturii italiene din secolul XX. De la razboi, planul urban al orasului Como a fost serios transformat. Orasul, situat la gura vaii de acces a lacului, laolalta cu cele cateva sate din zona inconjuratoare, numara acum peste 80 de mii de locuitori.
Ritmul frenetic al orasului Milano se simte de parca ar fi la o distanta mai mare decat cei 25 de kilometri ce separa Como de cel mai mare centru industrial al Italiei. Como este un oras activ, industrializat, insa pentru multi reprezinta definitia vacantei sau a unui sfarsit de saptamana in mijlocul naturii. Ritmul este in general unul lent, iar orasul este dedicat in totalitate turismului, ca o poarta de lansare spre lac si spre muntii dinspre nord.
O plimbare de-a lungul vechilor strazi romane va da cele mai bune indicii despre istoria si cultura orasului. Se pot vedea bisericile actuale, turnurile si alte edificii in diferite stiluri arhitectonice, de la Romanic la Gotic, de la Renascentism la Rationalism, un curent artistic practic in prima parte a secolului XX. Cafenelele cochete si magazinele ce vand produsele realizate local din matase impanzesc suprafata urbana. Panoramele lacului au fost si sunt apreciate de majoritatea turistilor, vazute mai ales din preajma vilelor si parcurile ce imprejmuiesc lacul din toate partile. Daca doriti sa ajungeti si in alte colturi ale lacului, puteti apela la serviciile de feribot gasite in portul din Como.
Surse imagini
- Cover: DCube - Pixabay | Licență Pixabay
