Cele mai frumoase poduri din Europa

Deși realizate pentru a facilita transportul dintr-o parte într-alta a cursurilor de apă, podurile pot fi realizări inginerești și arhitectonice extraordinare, multe dintre ele dăinuind timp de sute de ani. În Europa, majoritatea podurilor istorice sunt astăzi adevărate atracții turistice, indiferent de formă sau de dimensiuni. Am realizat pentru voi un colaj cu ce am considerat că sunt cele mai frumoase poduri din Europa, poate și cele mai faimoase, răspândite pe suprafața întregului vechi continent. Dacă vă pasionează și aveți idei noi, trimiteți câteva rânduri descriptive, eventual poze realizate de voi, pentru a le adăuga pe lista noastră.

Podul Erasmus (Erasmusbrug) – Rotterdam, Țările de Jos

Întins între cele două maluri ale râului Niuwe Maas, Erasmus este un frumos pod suspendat ce face legătura dintre cele două jumătăți ale orașului Rotterdam, nord și sud. Botezat popular „Lebăda”, pentru forma sa grațioasă, Erasmusbrug a fost finalizat în 1996 și are 802 metri lungime. A reprezentat decorul unui concert al faimosului DJ Tiësto, eveniment în timpul căruia mii de luminițe au fost atașate de structura podului, punctat de focuri de artificii în sincron cu muzica artistului olandez.

La scurtă vreme după ce a fost deschis traficului, inaugurat de însăși Maiestatea Sa, regina Beatrix a Țărilor de Jos, studiile au arătat că sub influența vânturilor puternice podul ar putea să se miște periculos. Pentru a reduce riscul, podul de 163 de milioane de euro a fost ranforsat cu cabluri mai puternice, ce ajung până la înălțimea de 139 de metri. Secțiunea din partea sudică are în componență un pod batant, cel mai greu din Europa, cu o lungime de 89 de metri.

Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri) – Veneția, Italia

Acoperind Rio di Palazzo, Puntea Suspinelor conectează camere de interogare cu vechea închisoare a Palatului Dogilor. Podul a fost realizat în întregime din calcar între anii 1600 și 1603. Numele sub care-l cunoaștem astăzi a fost născocirea poetului britanic Byron, sugerând faptul că deținuții vor suspina traversându-l și privind pentru ultima dată orașul Veneția. Cu toate acestea, la momentul construcției sale, inchiziția era de domeniul trecutului. În legendele populare, se spune că cine reușește să se sărute sub acest pod la asfințit, va avea parte de dragoste eternă.

Faimos în întreaga lume, Podul Suspinelor este unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice din Veneția. Poate fi surprins pe aparatele de fotografiat doar de pe Rio di Palazzo în sine, de pe podul Canonica sau de pe Ponte della Paglia. Profilul său curbat, suspendat, este unul din punctele de reper ale orașului. În conexiune cu legendele orașului, mai mult sau mai puțin inventate din motive de marketing, astăzi este simbolul romantismului și una din destinațiile preferate de gondolieri.

Podul Anghel Saligny – Cernavodă, România

Vă vine să credeți sau nu, podul nostru are un loc de cinste între cele mai frumoase poduri din Europa. Cunoscut inițial sub numele de Podul Carol I, pentru că a fost construit pe vremea primului monarh de Hohenzollern al României, a necesitat 5 ani de luptă cu Dunărea, între 1890 și 1895. La vremea inaugurării sale, era cel mai lung pod din Europa și al treilea cel mai lung pod al lumii. Cu o lungime totală de 4.037 metri, podul stă suspendat la 30 de metri înălțime deasupra apei, permițând ambarcațiunilor să treacă pe dedesubt.

Astăzi, transferul peste Dunăre se face prin intermediul unui alt pod, construit în 1987 pentru a-l înlocui pe cel vechi și a permite astfel accesul trenurilor mai grele. În paralel, a fost realizat un pod rutier, pe ruta autostradei A2. În linie cu tendințele vremurilor la care a fost construit, Podul Anghel Saligny a primit din partea Franței, stat cu care România a întreținut relații deosebit de apropiate în perioada monarhică, două statui din bronz, turnate la Lyon de către Léon Pilet – „Dorobanții” -, situate la capătul dinspre Cernavodă, cu rolul de monument istoric dedicat victimelor Războiului de Independență.

Podul Vechi (Stari Most) – Mostar, Bosnia și Herțegovina

Clasamentul celor mai frumoase poduri din Europa continuă cu un exemplu al arhitecturii otomane în Balcani – „Podul Vechi” sau Stari Most din Mostar, Herțegovina. Distrus în urmă cu peste 20 de ani, în timpul Războiului Croato-Bosniac, a fost reconstruit ulterior, pentru a fi dat iar în folosință, în 2004. Istoria podului construit peste Neretva se leagă de Suleiman Magnificul și dorința sa de a face posibilă traversarea râului în condiții bune de către armata sa numeroasă. De altfel, din cronicile turcești ale perioadei, aflăm că Mostar era un punct strategic important pentru Imperiul Otoman. Numele localității Mostar, una din cea mai mari din țară, se traduce prin „apărătorul podului”.

Podul înalt de 20 de metri și lung de doar 28 de metri este susținut de doi stâlpi masivi din calcar de malurile apei, ca între două stânci. Este locul de desfășurare al competițiilor tradiționale de sărituri în apă, organizate aici în fiecare an, la care participă localnicii, dar și turiștii în căutare de aventură. Săriturile, deși nu se efectuează de la o înălțime extraordinară, prezintă un grad mare de risc din cauza apelor reci și deseori învolburate ale râului.

Ponte Vecchio – Florența, Italia

Un alt Pod Vechi ne așteaptă în Florența, capitala Toscanei. Ponte Vecchio este faimos în întreaga lume pentru magazinele ce se întind de-a lungul său, o practică destul de comună în perioada medievală, care s-a păstrat până acum. Ce s-a schimbat, însă, este destinația comercială a acestor magazine, de la măcelăriile din trecut la buticurile cu bijuterii și suveniruri de astăzi. Podul a apărut într-un document pentru prima dată în anul 996, însă a fost distrus ulterior de o inundație a râului Arno. Reconstruit în perioada imediat următoare, a fost luat din nou de ape. Forma actuală a fost realizată în 1354.

Se spune că Ponte Vecchio stă la baza noțiunii de faliment (bancrută), cuvânt găsit, într-o formă sau alta, în toate limbile de proveniență europeană, de la germanul „bankrottieren”, la englezul „bankruptcy” sau la italianul „bancarotta”. Se pare că, în practicile din trecut, comercianților de pe pod care nu-și mai puteau plăti datoriile i se sfărâma bancul (masa) pe care avea expuse produsele de vânzare. Nemaiavând de pe ce să vândă, comerciantul respectiv trebuia să-și închidă afacerea.

Ponte Vecchio este special atât pentru legenda din spatele noțiunii de faliment, dar și prin faptul că a rămas singurul pod în picioare după retragerea trupelor germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Podul cu Lanțuri (Széchenyi lánchíd) – Budapesta, Ungaria

Pentru următorul pod, ales dintre cele mai frumoase poduri din Europa, ne mutăm ceva mai aproape de noi, la Budapesta. Széchenyi lánchíd a fost primul pod permanent ce a făcut legătura dintre cele două secțini a capitalei maghiare: Buda și Pesta. Are 375 de metri lungime și traversează, bineînțeles, Dunărea. A fost proiectat de același arhitect care a construit Hammersmith Bridge din Londra, William Tierney Clark, sub conducerea celui ce a conceput tunelul ce trece pe sub colina castelului Buda, un alt britanic (de această dată scoțian), cu nume similar, Adam Clark, în 1849. Deși a fost distrus parțial de raidurile germane din 1945, a fost reconstruit în forma originală în anii imediat următori.

Podul cu Lanțuri din Budapesta a jucat un rol esențial în lupta pentru independență și liberate a maghiarilor în anii 1990, susținând mulțimea de manifestanți împotriva comunismului. De atunci, a devenit simbolul luptei pentru liberate din capitala Ungariei. Tot aici s-a născut un alt simbol, de această dată al cascadoriilor marca Red Bull, în 2001, atunci când pilotul Péter Besenyei a reușit să zboare pe sub pod. Széchenyi lánchíd apare în cateva filme și videoclipuri, dintre care mai faimoase sunt „I Spy”, comedia cu Eddie Murphy din 2002, și melodia Fireworks a lui Katy Perry din 2010.

Podul Carol (Karlův Most) – Praga, Cehia

Numit așa în cinstea lui Carol al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, Karlův Most face legătura dintre Orașul Vechi și Malá Strana. Podul Carol nu a fost prima construcție de acest gen de aici, el înlocuind mai vechiul pod Judith, distrus de apele Vltavei în 1342. Cele două turnuri, prezente la ambele capete ale podului de astăzi, pot fi vizitate, oferind imagini splendide ale întregii capitale europene. 30 de statui sunt dispuse pe fiecare parte al podului, copii fidele ale statuilor originale, din care se remarcă reprezentarea lui Ioan Nepomuk, sfântul protector al Cehiei.

Cu o lungime de 621 de metri și aproape 10 metri în lățime, Podul Carol este considerat unul din cele mai impresionante exemple de arhitectură gotică din lume. La capătul dinspre Malá Strana a apărut prima cafenea din Praga. Inagurată de un comerciant de cafea din Damasc, Jiří Deodat, în 1714, cafeneaua își servea clienții în trecere în picioare, dintr-un fel de cabană din lemn. A fost închisă o dată cu decesul proprietarului, în 1730, iar Deodat, convertit la catolicism, a fost înmormântat în biserica augustină Sfântul Toma (Kostel svatého Tomáše).

Pont Neuf (Podul Nouă) – Paris, Franța

Numele îi ascunde cumva istoria de sute de ani, fiind cel mai vechi pod în funcțiune de peste Sena, în capitala Franței. Deși desemnat al nouălea pentru a-l diferenția de alte poduri din capitală, conectează, de peste 400 de ani, Ile de la Cité, inima Parisului medieval, de ambele maluri ale fluviului. Pentru o perioadă foarte lungă, Pont Neuf, realizat pentru a prelua traficul greu de persoane și vehicule ce se deplasau spre catedrala Notre Dame, a fost cel mai lat pod al Parisului.

Construcția Pont Neuf, așa cum a fost gândită de Henric al II-lea în 1550, avea să fie realizată doar de Henric al III-lea, începând cu 1578. A fost inițial conceput pentru a putea susține locuințe pe-o parte și pe cealaltă, așa cum se purta în Evul Mediu, însă scopul final a rămas cel de transport. La aniversarea a 400 de ani de la inaugurare, Pont Neuf a trecut printr-un proces major de restaurare, ce a durat din 1994 până în 2007.

Podul Rialto (Ponte di Rialto) – Veneția, Italia

Din totalul de patru poduri ce traversează Canal Grande din Veneția, Rialto este cel mai vechi și cel mai fotografiat. Construit pentru a lega cele două cartiere ale Veneției, San Marco și San Polo, Rialto a fost inițial un pod de lemn, înlocuit de-a lungul timpului de structuri mai puternice, menite să preia trafic ceva mai greu. Ultimul proiectat, cel pe care-l putem admira astăzi, a fost realizat în 1591 de Antonio da Ponte. Deși îndelung criticat la momentul inaugurării, podul a rezistat peste 400 de ani, reușind să asigure comercianților din piața Rialto, cel mai vechi nucleu al Veneției antice, transferul spre celelalte zone ale orașului.

Deși astăzi San Marco este centrul activității turistice din Veneția, Rialto este cu adevărat centrul orașului istoric și este greu de ratat. Din stația de tren sau din Piazzale Roma, trebuie doar să urmați indicatoarele pe care scrie „Rialto”. La fel puteți face plecând dinspre Piazza San Marco – îndreptați-vă spre turnul cu ceas și treceți prin pasajul boltit, apoi urmați străduțele pline de magazine de lux cunoscute ca „Mercerie”, până pe malul Canal Grande. Podul se găsește la două străduțe spre dreapta. De pe apă se poate vizita cu ajutorul faimoaselor vaporetto – traseul 1 oprește la Rialto înainte de a urca pe canal.

Viaductul Millau (Le Viaduc de Millau) – Franța

Încheiem aici prezentarea noastră sumară a celor mai frumoase poduri din Europa, cu extraordinarul viaduct Millau, o construcție modernă ce se întinde pe o distanță de aproape 2 kilometri și jumătate. Construcția viaductului, începută în 1987 a fost finalizată în 2004, completând secțiunea lipsă a autostradei A75 („la Méridienne”), peste defileul râului Tarn, la peste 300 de metri deasupra apei. Podul Millau a fost menit să preia traficul greu ce traversa comuna franceză Millau, din departamentul Aveyron, urmând să micșoreze semnificativ timpul de acces spre partea de sud a Franței și Spania, dinspre capitala Paris.

Viaductul traversează valea râului legând două platouri calcaroase din cadrul Parcului Regional „Grands Causses” – Causse du Larzac și Causse Rouge, o regiune deosebit de pitorească, similară defileului râului Allier. Dacă urmați acest traseu, este bine să știți că taxa de trecere variază între 7 euro și 7,4 euro, în funcție de sezon – cea mai scumpă în august -, însă este cea mai ieftină modalitatea de a călători dinspre nord spre Languedoc și Spania.