Ghid turistic Namibia

La fel cum nisipurile străvechi ale Deşertului Namib se deplasează în bataia vântului, peisajul se ondulează şi se mişcă în consecinţă. Turmele de antilope lovesc praful sub copite în timp ce hoinăresc de-a lungul câmpiilor din nord în căutare de iarbă şi apă. Elefanţii cutreieră albiile secate ale râurilor deplasându-se spre vest, în timp ce coastele bizare sunt acoperite de o ceaţă densă. Aceasta este Namibia, un pământ sălbatic şi frumos, cu o diversitate ce stă în fiecare element din care este alcătuită existenţa ei recentă pe firmamentul statelor independente ale lumii.

Bogăţia de culori combinată cu tradiţiile fiilor săi indigeni, sub cerul ca de diamant face ca totul să pară ireal. Boşimanii obişnuiau să numească această ţară „pământul pe care Dumnezeu l-a creat cu furie”. Însă veţi descoperi curând că acesta este, de fapt, un pământ pe care Dumnezeu l-a creat pentru El însuşi. Chiar dacă Namibia nu este la fel de dezvoltată ca şi ţările învecinate din partea de vest a Africii, Botswana la răsărit, Africa de Sud în sud şi Angola în nord, rămâne o bijuterie pentru cei în căutare de sălbăticie pură.

Namibia oferă o diversitate deosebită în privinţa peisajelor, culturii, vieţii sălbatice şi activităţilor de aventură autentică. Chiar dacă este mai mare decât Franţa, Namibia este sărac populată, totalul de 2,2 milioane de locuitori având o densitate de 2,43 pe kilometrul pătrat. Situaţia se datorează, în mare măsură, prezenţei celui mai vechi deşert din lume, Namib, precum şi al terenului din părţile sale nordice, ce crează unul dintre cele mai neospitaliere locuri de pe Terra. Albiile secate ale râurilor, colinele stâncoase şi panoramele incredibile o transformă într-o privelişte ca de pe o alta planetă. Sistemul sinuos de râuri sănătoase însă, laolaltă cu zonele mlăştinoase luxuriante ce se găsesc de asemenea pe teritoriu namibian, sunt gazdele unei comori de floră şi faună.

Frumuseţea încorporată de Namibia poate fi indescriptibilă pe alocuri şi ne duce cu gândul la timpurile ancestrale, atunci când omul trăia în armonie cu natura neatinsă. Alte comori demne de menţionat sunt vastele peisaje halucinante de pe coasta scheletelor, faimoase pentru vasele naufragiate prinse aici ca nişte trofee, Parcul Naţional Etosha, cu abundenţa lui de viaţă sălbatică, incluzând elefanţi şi rinoceri negri, culorile metalice ale deşertului Namib, pictat parcă în nuanţe de roşu şi auriu, prăpăstiile canionului Fish River, cel mai mare din Africa şi al doilea din lume. Oferă câte ceva pentru fiecare din punct de vedere al activităţilor în aer liber, de la skydiving, la trasee spre orizonturi nesfârşite şi croaziere în apele învolburate ale Oceanului Atlantic.

De la obţinerea independenţei în 1990, economia Namibiei a crescut considerabil, fiind susţinută de industria minieră, turism, agricultură şi pescuit. Turismul este sectorul cu cea mai rapidă creştere şi implică o mare parte a forţei de muncă din Namibia. Cu o situaţie politică stabilă şi eforturile în privinţa conservării decorului natural unic, mari părţi ale ţării sunt preluat de comunităţile de oameni în regim de concesiune, pentru ca apoi să ia parte direct în procesul turistic. Namibia dispune şi de o zonă de comerţ liber în portul Walvis Bay, faimos pentru calitatea sa între porturile de pe coasta de vest a Africii. Exportă în principal materii prime valoroase, precum minerale, diamante şi uraniu.

Mineralele extrase aici sunt argintul, cuprul, zincul, tungstenul, uraniul, magneziul, cadmiul, arsenicul, aurul şi litiul, pentru a enumera doar câteva din bogăţiile solului namibian. Este al patrulea cel mai mare exportator de uraniu din lume. Pietrele semipreţioase, precum agatul, ametistul, turmalinul, quarţul roz, acquamarinul sunt de asemenea extrase. Namibia a căpătat o faimă şi mai mare în 1908, atunci când i-au fost descoperite diamantele. De atunci, reprezintă şi unul dintre cele mai importante exportatoare de diamante de cea mai bună calitate. Aceasta dezvoltare economică a dus la inaugurarea uneia dintre cele mai mari staţii de desalinizare a apei din lume. Situată la nord de Swakopmund, furnizează apă proaspată reţeaua de exploatare a minelor de uraniu din interior.

Cuibărit într-o vale formată de munţii Auas la sud, munţii Eros la nord-est şi colinele platourilor Khomas Hochland spre vest, capitala Namibiei, Windhoek, este principalul centru comercial, financiar şi administrativ al ţării. În ciuda aparenţelor, nu reprezintă doar un punct de tranzit. Oraşul şi zona rurală înconjurătoare au destule lucruri de oferit vizitatorilor.

La prima vedere, locul pare destul de mic în dimensiuni pentru a servi ca şi capitală, dar aparenţele înşală – câteva suburbii ocupă zona înconjurătoare şi văile ce mărginesc oraşul, incluzând energicul Katutura. Populaţia oraşului Windhoek, crescută de la aproximativ 230.000 în 2001, la puţin peste 300.000 în ziua de astăzi, este un amestec etnic între europeni şi populaţiile indigene de Ovambos, Hereros şi Damaras, cu un număr mai mic de Nama, San şi „coloraţii”, o rasă mixtă între aceştia.

Namibia este una dintre puţinele ţări din lume care pune conservarea naturii la nivel de politică de stat iar pescuitul nu face abstracţie. Datorită curentului rece Benguela, ce susţine influxul de plancton şi alge, coasta namibia este gazda unuia dintre cele mai bogate teritorii de pescuit din lume. Speciile comerciale de aici includ merluciul, tonul, hamsiile, sardele, homari, midii sau stridiile. Din acest motiv, guvernul a elaborat legi stricte, pentru a monitoriza situaţia în încercarea de a maximiza veniturile protejându-şi astfel resursele abundente.

Agricultura joaca şi ea un rol important în economia Namibiei, majoritatea populaţiei fiind angajată, într-un fel sau altul, în activităţi agricole de subzistenţă. Namibia exportă carne de vită de cea mai bună calitate, mândrindu-se că animalele sacrificate nu cresc ajutate de aditivi sau alţi hormoni. Sunt exportate peste 30.000 de tone de carne de vită, în mare parte în Uniunea Europeană. Namibia mai exportă struguri şi furaje, dar pe o scală mai mică. Sunt cultivate şi plante sălbatice folosite în industria cosmeticelor şi în medicină.

Din multe puncte de vedere, Africa a fost întotdeauna un continent sălbatic şi neatins, totuşi periculos de abordat. Într-un context politic avantajos, cu statul vecin, Africa de Sud, prins într-un conflict rasial continuu, Namibia a obţinut independenţa pe 21 martie 1990. Alegerile democratice au urmat imediat după şi de atunci se bucură de o situaţie relativ liniştită iar economia a continuat să crească. Oamenii ce populează aceste ţinuturi sunt calzi şi prietenoşi iar imensitatea ţării atrage mai mulţi turişti de la an la an.