Capitala Siciliei, Palermo rasare intr-un frumos golf de la poalele Muntelui Pellegrino, pe coasta de nord a insulei. A fost initial denumit Panormos, sau „port” in perioada feniciana. Orasul a prosperat sub dominatia romana, insa epoca sa de aur s-a derulat sub conducere araba, cand a rivalizat in frumusete cu mai celebrele Cordoba sau Cairo. Mai tarziu Palermo a devenit capitala noului regat normand.
Astazi se pot vedea foarte putine din ceea ce a existat in vremurile de demult, insa influentele orientale pot fi inca vazute in arhitectura bisericilor, pe aleile orasului si in piete. O alta perioada stralucita, perioada Baroca din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, si-a lasat amprenta asupra cladirilor civile si religioase ale orasului.
Scurtă istorie
Palermo a fost fondat in secolul al VIII-lea i.Hr. de comerciantii fenicieni intr-un port natural de pe coasta de nord-vest a Siciliei. Numele fenician al orasului se pare ca a fost Ziz (floare), insa grecii l-au numt Panormus, insemnand „port”, datorita portului natural in care este incadrat. Palermo a ramas fenician pana la Primul Razboi Punic (264 – 241 i.Hr.), cand Sicilia a fost preluata de romani. Perioada romana a fost una relativ calma, Palermo fiind alocat administratiei provinciale Siracuza. Cand Imperiul Roman s-a separat, Sicilia si Palermo au ajuns sub conducerea Imperiului Roman de Rasarit. Situatia a durat pana in secolul al IX-lea, cand fortele musulmane din partea de nord a Africii au invadat insula, cucerind Palermo in 831 si intreaga Sicilie pana in 965. Conducatorii musulmani au mutat capitala Siciliei la Palermo, statut ce s-a pastrat pana in ziua de astazi. Orasul era renumit in intreaga lume araba. A fost o perioada de prosperitate si toleranta, atat crestinii, cat si evreii, fiindu-le permis sa convietuiasca in pace alaturi de islamici.
In 1060 normanzii au lansat o cruciada impotriva emiratului musulman al Siciliei, cucerind Palermo pe 10 ianuarie 1072 si intreaga insula pana in 1091. Politica de toleranta a continuat si sub dominatie normanda, chiar daca moscheele au fost transformate in biserici. Amestecul rezultat, intre cultura araba si cea normanda, a nascut un stil arhitectonic hibrid, ce se poate vedea in Capela Palatina, biserica San Giovanni degli Eremti si Zisa. Dinastia normanda nu a rezistat, iar Sicilia trece in 1194 sub comanda Sfantului Imperiu Roman. Palermo a fost orasul preferat al imparatului Frederic al II-lea, ce este ingropat in catedrala. Dupa un interval in care orasul a fost condus de familia d Anjou (1266 – 1282), Sicilia trece sub conducerea casei de Aragon (1479) si a regatului Spaniei. Ca sediu al viceregelui spaniol, populatia Palermo creste de la 30.000 de locuitori la mijlocul secolului al XV-lea, la 135.000 in prejma epidemiei din 1656. In secolele XV si XVI, Palermo a fost infrumusetat cu un numar mare de cladiri in stil baroc, multe dintre care se pot vedea si astazi. Unificarea Siciliei din 1734, sub dominatia Regatului Napoli, aflat sub conducerea casei de Bourbon, a insemnat o lovitura puternica data nobilimii capitalei istorice a insulei, pentru ca toata curtea si instrumentele administrative s-au mutat la Napoli. Palermo si palatele sale au cazut in declin. Pe 12 ianuarie 1848 Palermo este scena primelor revolte din Europa si se ridica impotriva regimului napoletan un an mai tarziu, in mai 1849.
Miscare italiana Risorgimento si anexarea Siciliei la Regatul Italiei din 1860 au dat o a doua sansa orasului. Devine inca o data centrul admnistrativ al insulei si incepe sa creasca din punct de vedere economic sub conducere familiei Florio. La inceputul secolului XX, Palermo se extinde in afara vechilor ziduri defensive, mare parte spre nord, de-a lungul noului bulevard, Via della Liberta. Acest drum urma sa misune de vile enorme in stil Art Nouveau, mare parte din ele fiind opera arhitectului Ernesto Basile. Palermo a supravietuit aproape nevatamat in urma regimului fascist, insa in timpul prezentei aliatilor in Sicilia, in iulie 1943, portul si cartierele invecinate au fost bombardate puternic de fortele inamice si distruse. 60 de ani mai tarziu, centrul orasului inca nu a fost in intregime reconstruit, gaurile din ziduri si cladirile devastate fiind prezente frecvente in oras. Incepand cu 1947 Palermo a fost sediul Guvernului Regional si al parlamentului.
Sfaturi de călătorie
Astazi, Palermo poate fi un oras interesant, atata vreme cat reusiti sa fiti atenti cu ce se intampla in jurul vostru. Orasul a fost invadat in ultima perioada de timp de numerosi hoti de buzunare. In piete, tineti-va portofelele ascunse si nu purtati cu voi camere de filmat la vedere. Nu va holbati prea mult timp la harti in drum deschis pentru ca atrageti atentia asupra voastra, fiind evident turisti. Daca circulati noaptea, faceti-o cu taxiul. Chiar daca orasul sufera de pe urma coruptiei, brocratiei ineficiente si a elementelor de crima organizata, totusi, strazile insorite din Palermo, ruinele vremurilor glorioase si splendorile naturale sunt cele care fac diferenta. Cu un turism in plina crestere, ajutat de zborurile low-cost din intreaga Europa, a devenit si o destinatie mult mai accesibila.
Una dintre cele mai importante traditii pentru locuitorii orasului Palermo este „mito delle vampe”, vechiul mit al flacarilor, ce are loc in aceeasi perioada cu organizare festivalului Sant Giuseppe. Localnicii colecteaza mobila veche, mese si alte elemente din lemn, ce urmeaza sa fie arse intr-un foc urias, imprejurul caruia cei tineri alearga, sar in sus si canta in cinstea sfantului. Intentia ceremoniei este sa alunge influentele nefaste, salutand sosirea primaverii.
Surse imagini
