Quimper, capitala diocezei antice, a regatului si ducatului de mai tarziu de Cornouaille, este cel mai vechi oras breton. Potrivit legendei, primul episcop de Quimper, St Corentin, a traversat Canalul Manecii impreuna cu primii bretoni, fondand locul pe care l-au numit „Mica Britanie” (pe engleza, „Little Britain”). A trait aici mancand o specie de peste regenerabil si nemuritor si a fost numit episcop de un rege pe nume Gradlon, a carui viata a salvat-o ulterior, atunci cand orasul Ys a fost distrus. Gradlon a construit Ys in Baie de Douarnenez, protejat de apele marii de porti cu lacate pe care doar el si fiica sa le puteau deschide. Totusi, St Corentin a banuit-o pe aceasta de fapte rele si s-a dovedit ca a avut dreptate: la indemnul diavolului, printesa a descuiat portile, orasul s-a inundat si Gradlon a reusit sa scape supunandu-se lui Corentin si aruncandu-si fiica in apele marii. Inapoi pe uscat si avand nevoie de o noua capitala, Gradlon a fondat Quimper. Ys a ramas pe fundul marii si se va ridica din nou la suprafata atunci cand Paris se va scufunda (joc de cuvinte interesant, Par-Ys insemnand, de fapt „egal cu Ys”). Potrivit traditiei, marinarii pot auzi, in timpul zilelor de sarbatoare, clopotele si imnurile bisericilor de sub apa.
Un loc mai degraba relaxant, orasul modern Quimper este inca suficient de activ pentru a dispune de barurile si de atmosfera potrivita pentru o hoinareala prin cafenele si localuri animate. Acest loc mic si fermecator, cunoscut de Flaubert, ia aproape jumatate de ora pentru a fi traversat la pas. Numele orasului provine de la „kemper”, indicand confluenta celor doua rauri, Steir si Odet, in jurul careia se inghesuie stradutele pietruite, acum pietonale, ale cartierului medieval, dominat de silueta catedralei de langa.
De-a lungul meandrelor raului Odet, de la est spre sud-vest, sunt construite o serie de poduri joase, impodobite in perioada toamnei cu muscate si crizanteme. Puteti sa va plimbati de-a lungul bulevardelor de pe ambele maluri ale raului, unde cateva cladiri ultramoderne se integreaza surprinzator de armonios in decorul antic ambiant. Deasupra tuturor se vad versantii impaduriti ai Mont Frugy. In Quimper, monumentele si muzeele se vad fara graba, iar poate cea mai placuta optiune ar fi sa va suiti intr-o barca si sa navigati in avalul „celui mai frumos rau din Franta”, pentru a ajunge in larg, langa Benodet.
Enorma catedrala St Corentin, principala atractie din Quimper, se spune ca este cea mai completa catedrala gotica din Bretania, chiar daca spiralele sale neo-gotice dateaza din 1856. Cand naosul a fost adaugat vechiului altar, in secolul al XV-lea, extensia fie ar fi afectat cladirile existente, fie marginea mlastinoasa a raulului, la acea vreme neamenajat. Zidarii au gasit o solutie la aceasta problema, pozitionand naosul putin oblic – o ciudatenie care, o data remarcata, face dificila observarea celorlalte detalii gotice superbe din incinta. Exteriorul nu ofera niciun indiciu despre devierea interioara, avandu-l pe regele Gradlon in perfecta simetrie intre turle.
Musee des Beaux Arts se gaseste in partea de nord a catedralei, in place St Corentin nr. 4. Renovat intr-o maniera foarte elegantaa, cu pardoseli noi si pasarele suspendate, se concentreaza in special pe uluitorul ansamblu de schite apartinand lui Max Jacob – ce s-a nascut in Quimper – si contemporanilor sai. Centrul vechiului Quimper se gaseste in partea de vest a St Corentin, in fata catedralei. Aici veti gasi cele mai animate magazine si cafenele, gazduite de cladirile jumatate din lemn, precum magazinele Breton Keltia-Musique din place au Beurre sau Ar Bed Keltiek dintre catedrala si rau, pe rue Roi Gradlon.
Cea mai larga si mai luminoasa piata locala, Halles St Francis de pe rue Astor, este un deliciu, nu doar pentru mancare, cat si pentru peisajul oferit de catargele barcilor vazute printre turlele acoperisului catedralei. Este deschis de luni pana sambata, ultima zi fiind cea mai aglomerata, atunci cand piata se extinde si pe strazile adiacente. La sud de piata acoperita, pe bancul opus al raului Odet, pe rue Jean Baptiste Bosquet, se gaseste Musee de la Faience Jules Verlinque. Muzeul spune povestea asocierii seculare a localitatii Quimper cu faianta, prelucrata in zona inca din 1690 si demonstreza cat de putine s-au schimbat in afacerile cu ceramica locale de atunci.
Pe masura ce avansati prin oras, este imposibil sa ignorati faianta pictata – sunteti invitati sa o admirati si sa o cumparati la aproape fiecare colt de strada. In timpul saptamanii, este posibil chiar sa vizitati atelierul Henriot de pe allees de Locmaria, in spatele muzeului. Henriot dispune de doua magazine moderne, cu preturi similare cu cele gasite prin alte parti, doar ca selectia de faianta este superba.
Surse imagini
