Cum se păstrează și se restaurează obiectivele din Patrimoniul Universal UNESCO

Nu există o onoare mai mare pentru un sit cultural sau natural decât să fie înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Din 1972, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) acordă statutul de obiectiv protejat proprietăților din întreaga lume cu „valoare universală remarcabilă” pentru umanitate, fie că este vorba despre o realizare inginerească monumentală, cum ar fi numeroasele piramide ale Egiptului, fie că sunt obiective naturale, de o frumusețe uimitoare, așa cum ar fi, de exemplu, Marele Canion.

Beneficiul distincției este simplu. Câștigați statutul de Patrimoniu Mondial UNESCO, iar gradul public de conștientizare al destinației turistice va crește. Promovarea prin intermediul UNESCO aduce după sine beneficii economiei locale și profituri turistice semnificativ mai mari. Înscrierea pe lista „privilegiaților” presupune ca autoritățilet locale, dar și internaționale, să se angajeze să protejeze situl în fața schimbărilor climatice, turismului de masă, conflictelor de orice fel, printre alte amenințări.

Statutul de patrimoniu mondial UNESCO nu este permanent și, în cazul în care calitatea unui sit se deteriorează, poate fi revocat – așa cum s-a întâmplat recent cu orașul britanic Liverpool. La o reuniune anuală, un comitet UNESCO a scos Liverpool de pe Lista Patrimoniului Mondial „din cauza pierderii ireversibile a atributelor care transmit valoarea universală excepțională a proprietății”. Potrivit evaluatorilor UNESCO, noile dezvoltări au deteriorat calitățile principale al orașului maritim, cartierul istoric de pe malul apei.

Introducerea pe lista obiectivelor „în pericol”

O astfel de retrogradare nu se întâmplă peste noapte. UNESCO plasează în primă instanță siturile cu risc pe o listă specială, a obiectivelor în pericol, iar Liverpool a fost adăugat în 2012. Adăugarea pe această listă semnalează părților interesate că trebuie luate măsuri urgente pentru a le proteja. În momentul redactării acestui artiocl, pe lista obiectivelor „în pericol” se află 52 de situri, inclusiv Marea Barieră de Corali din Australia, orașul Palmyra din Siria sau peisajul minier de la Roșia Montană, cel mai semnificativ, extins și divers complex de minerit de aur subteran cunoscut în prezent, în lume, datând din ocupația romană a Daciei (106-271 d.Hr.). Lista actualizată o puteți vedea aici: https://whc.unesco.org/en/danger/.

Aceste proprietăți, aflate în pericolul de a-și pierde atributele esențiale, pot fi însă salvate. Până acum, doar trei foste situri ale Patrimoniului Mondial au fost eliminate. Mult mai multe au fost eliminate de pe lista „în pericol” datorită campaniilor de restaurare.

Exemplul Dubrovnik

Luați, de exemplu, orașul vechi Dubrovnik – în imaginea de cover a articolului. „Perla Adriaticii” a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979 pentru arhitectura sa medievală impresionantă, inclusiv faimosul zid, construit între secolele al XII-lea și al XVII-lea. În 1991, în timpul Asediului Dubrovnikului din Războiului de Independență al Croației, peste 600 de obuze de artilerie au avariat aproximativ 56% din clădirile orașului vechi, cu consecințe materiale și umane greu de calculat. UNESCO a plasat imediat Dubrovnik pe Lista „în pericol” a Patrimoniului Mondial, iar lucrările de restaurare au început imediat – chiar și în timpul asediului de șapte luni. „După fiecare bombardament, localnicii, cu ajutorul Institutului pentru Protecția Monumentelor Culturale și al Institutului pentru Reabilitare din Dubrovnik, lucrau la repararea cetății. Acoperișuri bituminoase au fost așezate pe o structură temporară din scânduri subțiri acolo unde benzile de țiglă fuseseră distruse. Unde a fost posibil, plăcile de lut au fost înlocuite temporar”, potrivit unui articol din 1994 publicat în The George Wright Forum, un jurnal despre parcuri, zone protejate și situri culturale. Dar restaurarea permanentă a orașului a durat ani de zile.

Grupuri croate au colaborat cu UNESCO, Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri (ICOMOS) și Centrul Internațional pentru Studiul Prezervării și Restaurării Proprietății Culturale (ICCROM) pentru a elabora o strategie de restaurare, ce a inclus înființarea de programe de formare pentru educarea restauratorilor în metodele istorice de construcție și decorare, de la piatră până la pictură.

Restaurarea obiectivelor

Deloc surprinzător, astfel de restaurări la scară largă necesită resurse financiare și tehnice extinse. Deși UNESCO are un buget mic pentru a contribui la astfel de proiecte, sarcina principală revine managerului sitului, fie ea organizație privată, guvern local sau național – sau, de obicei, o combinație a tuturor celor trei. În cazul Dubrovnikului, guvernul croat a contribuit cu aproximativ 2 milioane de dolari anual la lucrările de restaurare în deceniul care a urmat asediului; UNESCO a oferit o donație unică de 300.000 de dolari, în timp ce alte zeci de alte organizații au participat la strângerea de fonduri pentru cauză.

Contribuțiile internaționale intră adesea în joc. După ce Parcul Arheologic Angkor din Cambodgia a fost adăugat pe lista Patrimoniului Mondial în Pericol în 1992 (pentru săpături ilegale, jefuiri și mine anti-terestre), Japonia a înființat o echipă guvernamentală japoneză pentru salvgardarea Angkor (JSA), pentru a supraveghea proiectele de restaurare; începând cu 2017, Japonia a contribuit cu peste 26 de milioane de dolari în patru proiecte, trimițând 800 de experți pe site în decurs de 23 de ani. World Monuments Fund, o organizație internațională privată non-profit, are o prezență la Angkor din 1991, înființând Centrul pentru Studii Khmer, o unitate de cercetare și formare în conservare.

Datorită proiectelor extinse de conservare, atât Dubrovnik, cât și Angkor au fost eliminate de pe lista patrimoniului mondial în pericol în 1998, respectiv 2004. Dar asta nu înseamnă că conservarea este completă – ambele situri sunt în continuă restaurare. Și, de fapt, acum trebuie să facă față unei alte amenințări: turismul de masă sau supraturismul.

În timp ce turismul este esențial pentru sănătatea financiară a multor situri din Patrimoniul Mondial, mai ales când vine vorba de finanțarea proiectelor continue de restaurare, poate deveni o problemă dacă nu este ținut sub control. Orașul vechi din Dubrovnik a fost afectat de mulțimile de până la 10.000 de turiști sosite la bordul vaselor de croazieră ce indundau orașul într-o singură zi, mulți dintre aceștia fiind atrași de rolul său din filmările pentru „Game of Thrones”. Din punct de vedere al infrastructurii, Dubrovnik nu a putut face față acestor cifre, iar calitatea turistică diminuată, ceea ce a determinat UNESCO să sfătuiască oficialii orașului să restricționeze traficul de pasagerilor de pe vapoarele de croazieră. În 2019, primarul din Dubrovnik a plafonat numărul de nave andocate simultan la doar două, cu cel mult 5.000 de pasageri.

Autorul acestui articol a vizitat Dubrovnikul la începutul anilor 2000, coborând de la bordul unui vapor de croazieră și vă poate confirma haosul creat de miile de turiști andocați pentru a vedea orașul vechi. Un loc la terasă se putea găsi cu greu, străzile erau burdușite de turiști, o imagine destul de tristă a cetății antice, în care nu găseai un loc nici măcar pentru a te opri și a face câteva poze. Profitul agenților comerciali era evident, prețurile uriașe practicate fiind garantul unor afaceri de success. Orașul, pe de altă parte, a avut întotdeauna de suferit.

Cătălin Mihai
Autor Globi.ro

Exemplul Angkor Wat

Angkor, de asemenea, se luptă din cauza supraaglomerării, dar, spre deosebire de Dubrovnik, nu a fost stabilită o limită a numărului de turiști ce-l pot accesa într-un anumit moment. Situl pare să fi beneficiat de pe urma pandemiei – Cambodgia este în prezent închisă vizitatorilor internaționali, deși o redeschidere treptată începe la sfârșitul lunii noiembrie. UNESCO urmărește cu atenție situația: o analiză a stării de conservare din 2021 a semnalat că managementul defectuos al zonei reprezintă o amenințare pentru Angkor, laolaltă cu expansiunea urbană necontrolată.

În concluzie, obținerea statutului de Patrimoniu Mondial UNESCO este, fără îndoială, o onoare pentru orice destinație. Aceasta asigură un angajament pentru restaurarea și conservarea obiectivelor atât pe plan local, cât și global. Având în vedere provocările care amenință cele mai valoroase proprietăți culturale și naturale ale lumii, acest lucru nu a fost niciodată mai important.