Palatul Belvedere Viena

Cele doua palate Belvedere, Oberes Belvedere si Unteres Belvedere, au fost construite in secolul al XIII-lea ca resedinta de vara pentru celebrul general Eugen de Savoia si sunt considerate ca fiind unele dintre cele mai importante opere ale arhitecturii baroce.

Oberes Belvedere

Decizia de a se construi a fost luata in anul 1717. Constructia palatului Oberes Belvedere a fost efectuata intre anii 1721 – 1722 de catre Johann Lucas von Hildebrandt iar decoratiunile interioare au fost terminate un an mai tarziu. Gradinile somptuase ale palatului, amenajate cu fantani, bazine de apa, sculpturi, trepte si mici cascade au rolul de decor si erau folosite pentru parade. Camerele sunt ornate cu fresce de catre Carlo Carlone (1686 – 1775) si stucaturi, tavanele fiind pictate de Giacomo del Po. Altarul capelei a fost realizat de catre Francesco Solimena (1657 – 1775). Palatul adaposeste cea mai mare colectie de picturi a lui Gustav Klimt, cea mai importanta opera fiind „Sarutul si Iuda”.

In timpul erei Biedermeier, Belvedere nu era popular doar ca muzeu ci si ca loc de desfasurare al diferitelor activitati ale vremii, de la jocuri de artificii pana la perfomante de circ sau chiar demonstratii de calarie ale eschimosilor. in timpul iernii, lacul era transformat in patinoar. incepand cu 1897, palatul este restaurat de catre printul Franz Ferdinand, devenind sediul familiei imperiale in 1899. Dupa asasinarea lui franz Ferdinand de la Sarajevo, palatul a fost nelocuit o perioada, pana in 1919 cand a trecut in proprietatea republicii Austria, transformandu-se in muzeu. Bombardamentele din 1944 si 1945 au distrus mare partea din ambele palate. Acestea au fost restaurate dupa razboi. Sala de Marmura a palatului Oberes Belvedere a fost locul de desfasurare al celui mai important eveniment din istoria postbelica a Austriei, semnarea Tratatului de Stat, document care atesta suveranitatea statului, in 1955. Sala de Marmura este principala camera de ceremonii a palatului si este deschisa publicului larg.

Unteres Belvedere

Constructia a fost comandata de catre generalul Eugen de Savoia in 1714 si a fost gata in doar 2 ani. De proiect s-a ocupat acelasi arhitect – Johann Lucas von Hildebrandt (1668 – 1745). Printre camerele remarcabile ale palatului se numara Sala de Marmura, ornata cu fresce de catre Martino Altomonte (1659 – 1745), dormitorul imperial, Sala Grotesca si Galeria de Marmura. Unteres Belvedere incorporeaza si oranjeria si grajdurile palatului, in trecut folosite ca adapost pentru caii princiari.

Maria Tereza a Austriei cumpara palatul in 1752 dar nu l-a folosit niciodata. A fost folosit doar la sfarsitul secolului al XVIII-lea de catre compania de arcasi a imperiului. Ca si consecinta a revolutiei franceze, palatul a devenit resedinta imperiala, pentru o scurta perioada de timp, pana in 1804. in timpul razboaielor napoleoniene, colectiile de arta cele mai importante ale castelului Ambras din Innsbruck au fost relocate aici.

Intre 1899 – 1914 palatul a servit ca resedinta a lui Franz Ferdinand si a familiei imperiale. Palatul in sine a fost folosit doar ca sediu al cancelariei armatei austriece. in cautarea unui scop artistic pentru Unteres Belvedere, s-a luat decizia ca acesta sa devina sediu de expozitii incepand cu 1900. in 1903 s-a deschis Galeria Moderna. Latura estica a palatului a fost adaptata pentru a gazdui o colectie impresionanta imperiala de antichitati.

Oranjeria (sera sau gradina de iarna in care se cultiva plante exotice). A fost comandata de catre acelasi general Eugen de Savoia si se afla in proximitatea Unteres Belvedere. Primele livrari de plante si arbori exotici au fost consemnate in anul 1719. Agnes Husslein Arco a optat pentru o transformare eleganta in cladire de expozitii, pastrand totusi caracterul de oranjerie. Din camera denumita generic „White Cube” (cubul alb) se pot admira gradinile private ale fostului imperiu (Kammergarten). Partea de oranjerie din vecinatatea gradinilor expun elemente 3D, care interpreteaza gradina in stil baroc. Gradinile din fata Oranjeriei sunt cultivate recent in colaborare cu gradinile federale austriece.

Gradinile Palatului au fost planificate de catre Dominique Girard amintind, prin simetrie si structura, de gradinile palatului Versailles. Langa oranjerie exista inainte o crescatorie de pasari si o menajerie.