Santa Maria sopra Minerva

Cine ar ghici că în spatele fațadei masive de secol al XVII-lea a Santa Maria sopra Minerva se află singura biserică gotică din Roma? De fapt, o dată ce ați trecut de intrarea clasică, veți avea surpriza unei priveliști unice în capitala Italiei: bolți semețe, arcade ogivale delicate, nuanțe predominante de albastru și auriu pâlpâind prin lumina intrată prin vitraliile superbe. Ne aflăm oare într-o catedrală franceză sau germană? Dar, stați puțin, coloanele corintice, podeaua de marmură și bolțile aplatizate ne sugerează că nu suntem chiar într-o biserică în totalitate gotică.

Locul pe care se găsește astăzi bazilica a găzduit inițial un templu dedicat Minervei (Atena) construit de Pompeius Magnus în jurul anului 50 î.Hr. În mijlocul ruinelor vechiului edificiu spiritual papa Zaharia a construit prima biserică, cunoscută sub numele de „Sfânta Maria de peste Minerva”. Structura veche a dispărut, însă clădirile actuale își datorează existența călugărilor dominicani ce au primit în dar proprietatea de la Papa Alexandru al IV-lea și au realizat biserica și mănăstirea adiacentă, punând bazele sediului unui ordin extrem de influent în timpul Evului Mediu, Renașterii, chiar și mișcării Contra-Reformate.

O enigmă gotică

Aparent, doi călugări talentați, Sisto și Ristoro, aceeași care au lucrat la frumoasa catedrală Santa Maria Novella din Florența, au început munca la structura actuală în 1280, în timpul pontificatului lui Nicolae al III-lea (1277 – 1280). Această primă biserică gotică a Romei a fost definitivată în 1370, transformată ulterior în timpul Renașterii și perioadei baroce și restaurată încă o dată în secolul al XIX-lea pentru a lua forma medievală ce poate fi admirată astăzi.

Oricine ar sta între zidurile înalte ale Santa Maria sopra Minerva s-ar întreba invariabil: de ce? De ce este aceasta singurul exemplu de arhitectură gotică din Roma? Răspunsul poate fi surprinzător: în perioada de apogeu a arhitecturii gotice, papalitatea a înregistrat cea mai joasă cotă de popularitate. Războaiele sângeroase și cuferele goale au forțat papa să fugă în Avignon în 1308, iar anti-papii (sau papii falși), laolaltă cu familiile romane rivale, au purtat lupte violente pentru supremație. Artiștii romani, ai căror protectori i-au părăsit, au sistat construcția, iar orașul a devenit o adevărată mahala.

Mulțumită patronajului dominican, Roma a primit în dar o biserică gotic. Însă chiar și Santa Maria sopra Minerva, construită pe ruinele unui templu imperial, în umbra structurii clasice perfecte a Panteonului, nu este un exemplu pur de arhitectură gotică. Colonada corintică de marmură atesta fără îndoială moștenirea sa clasică sub adăpostul nervurilor subțiri ale bolților gotice.

Abundența de comori artistice ascunse în Santa Maria sopra Minerva este atât de copleșitoare încât este aproape imposibil să ne concentrăm o o lucrare de artă anume. Capele și morminte ale marilor familii romane, memoriale și monumente funerare ale papilor și cardinalilor, par să pună în umbră colecția de statui, fresce, picturi și mozaicului. Pentru a ne recupera după vederea acestui belșug, avem nevoie de un colț liniștit, lăsând să ne colinde imaginile fantomatice ale vestigiilor trecutului. Cea mai importantă pare să fie imaginea cavoului Sfintei Ecaterina din Siena, al cărui trup se găsește sub altarul principal (capul este la Siena). De la canonizarea sa în 1461 până în 1887, papii i-au onorat memoria printr-o procesiune în fiecare an, de Bunavestire.

Michelangelo însuși este reprezentat de o statuie dedicată lui Iisus Mântuitorul, începută în 1519 și completată de unul din studenții său. Spiritul baroc al sculptorului Gianlorenzo Bernini este evocat prin câteva monumente funerare și busturi împrăștiate pe coloane și zidurile înalte. Faima bisericii merge mai departe de Roma, în Assisi, unde un alt edificiu poartă același nume – Santa Maria sopra Minerva, construit pe locul unui templu similar. Aceasta din urmă, construit în secolul al XVI-lea, păstrează încă porticul în stil corintic.