Podul Carol

Podul Carol (sau Karluv Most), la fel ca multe alte poduri faimoase ale lumii inca intacte, a fost construit pe locul in care podul precedent nu si-a mai putut indeplini scopul, din cauza varstei sau a paraginii. Carol al IV-lea, conducatorul Sfantului Imperiu Roman, declara Praga capitala a imperiului si ramane, in acest fel, pentru totdeauna in sufletele praghezilor. A fost dorinta lui de a se construi un pod peste Vltava, care nu trebuia doar sa reziste in timp, dar sa fie si un exemplu al frumusetii orasului Praga. Si fara prea multa graba, imparatul cheama muncitorii pentru a incepe lucrarea reprezentativa, pentru care nu va precupeti niciun efort pentru a o duce la bun sfarsit. Podul Judith, precentul podului Carol, nu era o lucrare arhitectonica de proasta calitate insa, in urma unei puternice inundatii, si-a aratat slabiciunile. Petr Parler este arhitectul sef al lucrarii care avea sa dainuie din 1357 si pana astazi, pentru aproape 700 de ani.

Din pacate, Carol si Petr Parler nu au timp sa finalizeze constructia, asa ca este preluata mai departe si finalizata in 1404. Construit in totalitate din gresie de Boemia, Podul Carol este o creatie impozanta, de aproape 500 de metri in lungime si 10 metri latime.Turnurile plasate la ambele capete marcheaza intrarea si iesirea. Intre ele, rezistenta si stabilitatea sunt asigurate de nu mai putin de 16 arcuri de pod. Podul Carol nu rezista intact mai mult de treizeci de ani si, in timpul unei ierni lungi, din cauza inghetului si apoi a inundatiilor, cedeaza. Forta de munca este inca la indemana si podul este reparat in foarte scurt timp. Inundatiile, precum si traversarea acestuia de catre fortele armate si armele lor grele de artilerie testeaza pe rand structura podului Carol din Praga. Acesta rezista atat actiunii naturale, cat si asaltului provocat de oameni. La inceput, podul este cunoscut sub numele de Podul de Piatra, luand mai tarziu numele de Podul din Praga. Nu a fost nevoie de un nume care sa presupuna mai multa imaginatie, pentru ca era singurul pod peste care se putea traversa raul. A ramas singurul pana in 1841 iar in 1870 isi primeste binemeritatul nume actual, Podul Carol, in onoarea creatorului sau. 20 de ani mai tarziu, o inundatie colosala loveste Praga, aruncand micile ambarcatiuni de pe rau, laolalta cu tot ce viitura a prins in calea ei, in structura podului, rupandu-i definitiv cateva arcuri si stricandu-i cativa piloni. Timp de doi ani, podul a fost scos din uz si au fost facute eforturi mari pentru a putea fi redat publicului larg, in conditii de siguranta.

Traficul se ingreuneaza incepand cu prima jumatate a secolului XX, devenind principala problema a structurii de rezistenta a podului Carol din Praga. Apar tramvaiele si autobuzele, ale caror unde constante de soc pun din nou serios la incercare maretul edificiu, masinile si aglomeratia orasului din ce in ce mai populat, participand si ele. In cele din urma, in 1960 se decide ca podul sa fie din nou inchis. Timp de 13 ani se intreprind lucrari de revizie si reconsolidare, un succes care a dainuit si in timpul celor mai grave lovituri posibile, precum indundatiile fara precedent din 2002. Ultimele reparatii, care au nascut un numar important de controverse in viata sociala si politica din Praga, se incheie in septembrie 2010.

Una din cele mai notabile caracteristici ale podului Carol este densitatea de statui reprezentand diferiti sfinti, de-a lungul ambelor parti laterale. Statuile nu au existat acolo de la inceput, ele au fost adaugate in urma unui lung proces, inceput in secolul al XVI-lea si terminat in secolul al XVIII-lea. Momentul impodobirii podului a reprezentat si un punct de cotitura in viata Europei si ne referim aici la schimbarile arhitectonice care au loc, multe din elementele gotice fiind inlocuite in aceasta perioada de elemente baroc. Cea mai „batrana” statuie il reprezinta pe Sfantul Ioan din Nepomuk, un martir condamnat la moarte de catre regele Wenceslas al IV-lea. Moartea acestuia a fost brutala, fiind aruncat in apele involburate ale raului Vltava, in momentul in care podul era aproape gata, la 1393. Statuia insa, este finalizata de sculptorul Jan Brokoff in 1683. Locul din care a fost aruncat in Vltava este acum marcat printr-o cruce aurita, asezata pe peretele podului Carol.

Podul Carol din Praga reuseste sa atraga mii de turisti, captivati de acel moment magic, parca pierdut in timp. Trebuie sa se intample asa poate datorita istoriei sale venerabile si zgomotoase, pentru galeria de sfinti pastrati aici ca pentru eternitate sau poate datorita privelistii unice de care avem parte in directia Castelului din Praga. Oricare ar fi motivele pentru care Podul Carol din Praga este atat de apreciat si de admirat, turistii, impreuna cu localnicii, iubesc sa se plimbe sau sa leneveasca de-a lungul trotuarelor sale late de sute de ani, dandu-i capitalei Cehiei acel caracter unic, de care noi sa ne bucuram de fiecare data.