Ghid turistic Boemia de Nord

Boemia de Nord (Severní Čechy) a devenit simbolul dezastrului ecologic cu care s-a confruntat Cehia în perioada comunistă. Pădurile sale au dispărut aproape cu desăvârșire, șubrezite de ploile acide și mâncate de paraziți, satele sale au fost demolate pentru a face loc minelor omniprezente, iar populația înecată în norii de fum negru proveniți de la centralele termice pe bază de cărbune, aceleași care au furnizat un număr important de locuri de muncă pentru locuitori în ultima sută de ani. La fel ca și în alte părți ale țării, eforturile susținute ale autorităților de a însănătoși zona puternic poluată au dat, într-un final, rezultatele dorite: peisajele înverzite prevalează în timpul verii, iar aerul este mult mai curat decât acum câteva decenii, chiar și iarna. 

Câteva zone din Boemia de Nord au intrat în circuitul turistic, fiind populare în special în rândul turiștilor germani și cehi, cu preponderență partea de est a regiunii, unde peisajele industriale lasă locul unor porțiuni de o rară frumusețe naturală, precum České Středohoří și České Švýcarsko sau orașe cu o arhitectură de invidiat, cum este cazul Litoměřice. Din  punct de vedere geografic, regiunea este divizată de râul Elba în două jumătăți aproximativ egale. Spre est, unde munții de frontieră sunt ceva mai puțin pronunțați, s-au dezvoltat cele două orașe cu puternice influențe germanice, Liberec (Reichenberg) și Jablonec (Gablonz), primul faimos pentru industria textilă și cel de-al doilea pentru bijuteriile sale.

În plus, mare parte din faimosul cristal și excelenta sticlă de Boemia se obține în localități mai mici din partea de nord a regiunii. La vest de Elba („Labe” în Cehia) se găsesc Krušné hory sau Munții Metaliferi – Erzgebirge -, care, așa cum sugerează numele, au fost odată o sursă valoroasă de minereu de fier și alte minerale. Cu toate acestea, astăzi munții sunt cunoscuți mai bine pentru defrișările masive (fonduri forestiere aduse cu greu la viață în ultima vreme) și pentru rezervele de cărbune brun ce au alterat în permanență atât peisajele naturale cât și cele urbane.

Din punct de vedere istoric, regiunea a făcut parte din Boemia încă de la primii conducători din familia Přemysl, însă a fost colonizată din cele mai vechi timpuri de populațiile germanice din învecinata Saxonie, ce au adus cu ei meșteșugurile bazate pe prelucrarea lemnului și știința mineritului. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, fabricile și minele au devenit decorul obișnuit al nordului Boemiei, laolaltă cu munții sau castelele. Apoi, o dată cu prăbușirea impersiului, noul stat cehoslovac a moștenit două treimi din industria Imperiului Habsburgic, ajungând, dintr-o dată, al zecelea cel mai industrializat stat al planetei.

Minerii germani și cehi au rămas loiali socialiștilor până la criza din 1930, când majoritatea vorbitorilor de limbă germană au votat cu Partidul Sdp (Sudeten), cu efecte dezastruoase pentru Cehia și întreaga Europă. Bombardamentele aliaților și-au pus amprenta în timpul războiului, iar o dată cu tratatul de la Potsdam din 1945, semnat de cei trei oameni puternici ai momentului, Stalin, Churchill și Roosevelt, populația germană a fost violent expulzată din teritoriu. Necesitățile economice urgente au asigurat cadrul unei repopulări și redezvoltări rapide, însă cei 40 de ani de regim comunist și industrializarea agresivă au marcat irevocabil pământul și locuitorii săi.

În timp ce restul Europei a început lupta cu emisiile de sulf și eficientizarea consumului de combustibil fosil, cehii aproape că s-au scufundat, ocupând locul 40 în rândul țărilor cele mai industrializate și, ca o consecință tragică, primul loc la rata mortalității în rândul populației masculine sau cancer din cauza poluării și a muncii prestate în condiții nesigure. Anumite persoane pot crede că toate aceste calamități și fetișisme industriale sunt prea ușor condamnate, însă distrugerile provocate în Krušné hory au fost pentru prima dată notate încă înainte de 1948 și nivelul alarmant al poluării a constituit motiv de nemulțumire pe perioada întregului secol XX. 

Acum, industria bazată pe arderea cărbunelui, ce a provocat ravagiile despre care vorbim, este redusă, pe măsură ce electricitatea este obținută din centrala nucleară de la Temelín, iar coșurile de fum sunt prevăzute cu noi filtre. Partea proastă este că măsurile luate au lăsat regiunea cu o rată mare a șomajului, fapt ce a mărit tensiunile între populația cehă și cea de rromi, cei ce împart aceste teritoriu încă din 1945. Sună familiar, nu?