Muzeul Horta

Arhitectul Victor Horta (1861 – 1947) este considerat de mulți părintele Art Nouveau, iar impactul său asupra arhitecturii orașului Bruxelles nu a fost egalat de niciun alt designer al perioadei sale. Un muzeu dedicat stilului său unic este astăzi găzduit de fosta sa reședință de familie, pe care el însuși a conceput-o între 1898 – 1901. Talentul său artistic nu se poate vedea doar în viziunea sa grandioasă, de ansamblu, ci și în interioarele superbe, cu tematici și materiale diverse, cu detalii uluitoare. Interiorul aerisit al clădirii denotă marca inconfundabilă a stilului arhitectonic al lui Horta – fier, sticlă și curbe -, păstrând însă funcționalitatea tuturor elementelor sale.

Dormitorul prezintă mobilă în stil Art Nouveau, inclusiv o garderobă din pal încrustat și lemn de culoare închisă. Camera de zi a doamnei Horta, pe de altă parte, are ca elemente caracteristice covoarele albastre și crem țesute special pentru a se potrivi cu schițele artistului, dar și un șemineu din marmură. Accesul la etaj se face prin scara centrală, decorat cu fier forjat realizat în linii rotunde, armonioase, iar scările în sine beneficiază de spațiul creat prin adăugarea oglinzilor și a sticlei, ce reflectă lumina naturală.

Tot cu fier forjat sunt realizate și mănerele ușilor din sufrageria Muzeului Horta, locul în care se pot vedea cel mai bine detaliile de care era capabil Horta, în special în sculpturile cu care sunt dotate balustradele, dar și spațiul creat de formele largi folosite. Sala de mese este înfrumusețată cu cu dale din gresie, aliniate de-a lungul pereților ce se ridică spre tavanul frumos ornat, în volute, cu elemente din metal ce se pot vedea și în celelalte camere ale casei.

Per ansanblu, Muzeul Horta este imaginea perfectă a simbolisticii Art Nouveau, cu scopul de a îmfrumuseța viața, atât din punct de vedere estetic, cât și moral. Dorința de a evada din stilurile imitative folosite în trecut, de a dezvolta o artă ce reflectă sensibilitatea și modul de viață a unei anumite pături a societății, sunt caracteristici ce și-au pus amprenta în opera lui Horta, o individualitate remarcabilă a unui artist în visul său de a inventa un limbaj general armonios.