Istorie Bruxelles

28 Apr 2014

Cu rolul de centru cultural și social al Belgiei încă din Evul Mediu, Bruxelles a fost ținta numeroaselor revolte politice de-a lungul secolelor. Începând cu bătăliile purtate în secolul al XVII-lea, până la marile conflicte armate din secolul XX, a reușit întotdeauna să-și regăsească vigoarea. Astăzi, la începutul unui nou mileniu, capitala Belgiei este centrul politic și economic al Europei.

Când Iulius Cezar a plecat în campania de cucerire a părții de nord a Galiei în 58 î.Hr., a întâlnit opoziția unui trib deosebit de puternic, cunoscut sub numele de Belgae (belgii, cei ce au dat denumirea statului Belgia). Victoria romanilor a dat startul unei noi regiuni pe care au numit-o Gallia Belgica. Totuși, primele mențiuni despre Bruxelles, nu apar până în secolul al VII-lea, într-un manuscris ce face referire la oraș sub numele de "Broucsella" sau "așezarea din mlaștini". Urmând prăbușirea Imperiului Roman din secolul V, tribul germanic de franci au ajuns să conducă regiunea, inițiind dinastia Merovingiană, cu bazele în Tournai. Ei au fost urmați de Carolingieni, cei ce au produs una din cele mai importante figuri ale Evului Mediu - Charlemagne (768 - 814 d.Hr.), cel ce este numit de papă ca primul conducător al Sfântului Imperiu Roman, conducând întreaga zonă de vest a Europei, de la Italia, din sud, până la ținuturile Danemarcei de astăzi, din nord.

Până în secolul al X-lea, legile adoptate de la franci duc la separarea teritoriului între nepoții lui Charlemagne, Carol cel Pleșuv și Lothar I. Fortăreața lui Lothar, întemeiată în 977, marchează fondarea oficială a orașului Bruxelles. Perioada a adus după sine măsuri de stabilitate regională, conducând la o explozie comercială în noile localități din statele recent formate.

Începuturile industriale

La începutul secolului al XII-lea, comerțul a devenit forța călăuzitoare în politica vest-europeană, iar centrele comerciale s-au dezvoltate în orașe puternice. Canalurile și râurile ce traversau regiunea au fost cheia succesului orașelor - pe rând, Gent, Ypres, Anvers și Bruges și-au solidificat poziția de centre textile, într-o zonă ce se întindea de la Marea Nordului, prin Germania, Franța, Anglia, până în Italia. Bruxelles, dispunând de meșteșugari pricepuți, devine un centru comercial valoros, iar clădiri importante, precum cea a catedralei St Michel et Gudule, au început să apară pentru a-i demonstra statutul. Următorii 200 de ani au găsit Bruxelles ca parte a Ducatului Brabant, cu un comerț bazat pe textile fine și industriași capabili să dicteze politica regională. Secolul al XIV-lea este martorul unei serii de rebeliuni, a comercianților din Bruges și Bruxelles împotriva tiraniei conducătorilor francezi. Conducătorii revoltelor obțin câteva drepturi politice în orașe, o situație ce marchează începuturile unei noi ere comerciale și a unei dezvoltări urbane majore, fapt ce a dus la extinderea localităților pentru a găzdui un număr mai mare de locuitori.

Au fost ridicate noile ziduri defensive ale orașului, pentru a se apăra împotriva invaziilor conților Flandrei. Cu toate acestea, în 1369, după căsătoria ducelui de Burgundia cu fiica contelui de Flandra, Țările de Jos și estul Franței au trecut sub controlul familiei burgunde. În anul 1430 Bruxelles devine capitala Burgundiei, o situație ce avea să schimbe istoria orașului pentru totdeauna. În acest moment, devine centrul administrativ și cultural, faimos pentru arhitectura sa grandioasă, vizibilă în biserici, vile și centre comerciale.

Urmeză o perioadă de schimbare de regimuri, între Dinastia Habsburgică și Carol I al Spaniei, o dată cu schimbarea puterii la nivel imperial. Mișcarea inițiată de Martin Luther avea să inițieze o serie de conflicte sângeroase în regiune, în special împotriva protestanților, din partea guvernatorilor habsburgici, într-un moment în care Bruxelles reușise să se impună din punct de vedere economic în fața celorlalte orașe-târguri din zonă, Bruges sau Anvers. Divizarea religioasă din secolul al XVII-lea, între catolici și protestanți duce la Războiul de 30 de Ani, un conflict ce avea să continue în decadele ce au urmat, cu cele mai mari distrugeri în Grand Place, provocate, în primul rând, de Ludovic al XIV-lea al Franței, în 1695.

Renașterea din cenușă

În ciuda distrugerilor provocate de bombardamentele de la sfârșitul secolului al XVII-lea, Bruxelles avea să-și revină, în mod miraculos. Breslele meșteșugărești s-au asigurat că Grand Place avea să fie reconstruit în doar câțiva ani, iar noile centre comerciale au înflorit imediat după, pentru a atesta puterea orașului renăscut. Construcția canalului Willebroek a conferit orașului accesul pe râurile Rupel și Scheldt, până la Anvers și la Marea Nordului. Marile industrii au înlocuit, treptat, micile afaceri de piață. Fabricile și morile se dezvoltă în număr mare în jurul portului, iar Bruxelles se transformă într-un mare centru al exporturilor.

În mijlocul unei regiuni dominate de ambițiile conducătorilor statelor vecine, Bruxelles a trecut prin mâinile austriecilor, francezilor și olandezilor, trecând prin câteva perioade extrem de dificile din punct de vedere economic. Mișcarea iluministă, apărută în timpul domniei împărătesei Maria Tereza, aduce în oraș un număr important de personalități, transformându-l într-unul din cele mai strălucitoare orașe europene din punct de vedere artistic. Aceasta este perioada în care apar Place Royale și Parc de Bruxelles. La sfârșitul secolul al XVIII-lea, sub influența luptelor de clasă și reformele religioase, apare ideea unui stat independent. Nu avea să se întâmple în perioada imediat următoare, pentru că Belgia este din nou ocupată, în primă instanță de armatele republicane franceze și apoi de William I de Orange, regele Olandei. Revoltele cresc în magnitudine, iar în 1830 Léopold I devine regele unui stat nou format.

Consolidarea economico-politică continuă cu politica de colonizare din Africa, însă este oprită la începutul secolului XX, de cele mai importante conflicte armate din istoria umanității. Belgia devine câmpul de bătălie cel mai important al Europei. Trece sub conducere germană, în câteva rânduri, iar monarhia se clatină în momentul în care Léopold al II-lea este acuzat de colaboraționism cu naziștii. Conducerea țării este preluată de Baudouin, fiul lui Léopold al II-lea, în 1951, la vârsta de doar 20 de ani.

Capitala europeană

Istoria Belgiei din partea a doua a secolului XX a fost dominată de dezbaterea lingvistică, între flamanzi și vorbitorii de franceză din Valonia sudică. Din 1970 până în 1994, a fost recreată o constituție care să permită creșterea unui stat federal, cu trei regiuni separate, Flandra în nord, Valonia în sud și regiunea capitalei Bruxelles, cu un statut de capitală multilingvă. Chiar dacă măsurile au reușit să aplaneze conflictele, diferențele culturale par să se adâncească. Astăzi, toatre discursurile parlamentare trebuie să fie susținute și în flamandă și în franceză. La fel ca celelalte state din Uniunea Europeană, Belgia și Bruxelles traversează o perioadă de dezvoltare economică fără precedent, începută în anii 1960 și consolidată în perioada contemporană, în ciuda problemelor generate de criza economică internațională.

Orașul modern Bruxelles este un centru urban multilingv și cosmopolit, în inima Europei. Orașul industrial istoric prosperă astăzi ca o bază pentru corporații internaționale precum Mitsubishi sau ICI. În ciuda dezvoltării sale acerbe, a avut parte de o serie de dezastre, inclusiv moartea celor 38 de suporteri italieni în tragedia de pe stadionul Heysel, în 1985. De asemenea, cazurile de crimă pedofilă din anii 1990, au condus la proteste masive din partea populației, împotriva unui sistem aparent nereușit. Numeroasele întruniri politice, născute din poziția sa geostrategică în cadrul UE și NATO, generează noi nemulțumiri în rândul populației nemulțumite că trebuie să plătească nota de plată a organizării unor astfel de evenimente. Privați de accesul la bulevardele închise în timpul acestor reuniuni, sunt tot mai multe voci ce revendică o reîntoarcere la vechile valori tradiționaliste. Cu o industrie care astăzi se leagă, în primul rând, de rolul pe care-l joacă în cadrul organizațiilor mondiale, istoria contemporană a orașului Bruxelles, îi dă dreptul să spere la un viitor strălucit, ce pare să fie ireversibil legat de istoria Uniunii Europene.