Parte a imperiului britanic până la începutul secolului XX, Insulele Ashmore și Cartier sunt astăzi sub administrația guvernului australian. Situate între Teritoriile de Nord și Indonezia, la limita dintre Oceanul Indian și Marea Timorului, insulele sunt, de fapt, niște formațiuni coraligene nelocuite permanent, vizitate, din când în când, de pescarii indonezieni. Cele două insule nu se ridică mai mult de 2,5 metri deasupra nivelului mării, fiind alcătuite, în mare parte, din corali și sedimente, înconjurate de bancuri de nisip și recife de corali. Virtual necunoscute de restul lumii și foste martore a experiementelor militare din zonă, insulele fac parte acum dintr-o mai largă rezervația naturală protejată prin lege.
Insula Ashmore a fost descoperită, pentru prima dată, de navigatorul Samuel Ashmore, în 1811. Insula dispune de un habitat natural cu câteva specii rare – șerpi de mare, moluște, pești sau corali. Păsările migratoare, balenele și țestoasele fac și ele parte din atracțiile Ashmore. Pentru a le proteja, Australia a înființat în 1983 Rezervația Naturală Națională a Recifului Ashmore. Pe de cealaltă parte, insula Cartier cuprinde aproape 20% din totalul de specii găsite în apele teritoriale ale Australiei, un teritoriu lipsit de vegetație, însă folosit de țestoase pentru depunerea oălor.
Pentru a ajung pe insulele Ashmore și Cartier este nevoie de un permis special eliberat de statul australian.
Surse imagini
- Cover: NASA | Public Domain Mark 1.0
