Hagia Sofia

Acum ajungem la unul dintre cele mai importante simboluri ale Istanbulului. Este, bineinteles, Hagia Sofia (Ayasofya in limba turca), una dintre cele mai speciale capodopere ale arhitecturii universale.

Mai presus de toate, vizitatorii orasului Istanbul sosesc aici de foarte departe pentru a vizita Hagia Sofia. Hagia Sofia este, in acelasi timp, unul din simbolurile proeminente ale orasului si una dintre cele mai importante structuri ale arhitecturii mondiale. Caracterul sau de simbol al bunului gust dus pana la ostentativ, face din Hagia Sofia o capodopera imperiala. La vremea in care a fost construita, nu avea egal; nicio cladire nu-i era asemanatoare. Cu acestea in minte, este clar ca maretia cladirii a fost menita sa inspire, in primul rand, veneratie. Hagia Sofia a fost construita de catre imparatul roman Iustinian I. Chiar daca este o structura bizantina, Hagia Sofia este, totusi, un exemplu tipic al arhitecturii romane traditionale. Cand a fost construita, Hagia Sofia era ca nicio alta structura care fusese vreodata construita iar dimensiunile arhitecturale nu au fost depasite de o alta cladire timp de un mileniu.

In timp ce Hagia Sofia isi copleseste vizitatorii cu maretia din timpul erei in care a fost construita, motivatia originara a structurii a fost de a induce maselor senzatia ca asa ceva se poate face doar cu ajutor divin. Prin urmare, Hagia Sofia este, in acelasi timp, un simbol al misticismului medieval. Chiar daca numele sau initial a fost intr-adevar Hagia Sofia, originea acestuia a fost adesea confundata cu Sfanta Sofia. De fapt, numele de Sofia, care se aplica si in cazul Ayasofya, nu este deloc numele unui sfant, ci numele celui de-al doilea membru al Sfintei Treimi, Sfanta Intelepciune (sau Duhul Sfant). Acesta este motivul pentru care acum biserica este cunoscuta sub numele de Hagia Sofia. In timpul primei sale perioade de existenta, era cunoscuta de catre bizantini, sub numele de „Biserica Gigant” (Megale Ekklesia). Incepe sa fie cunoscuta sub numele de Ayasofya dupa cucerirea Istanbulului in anul 1453.

De fapt, prima biserica cunoscuta ca Hagia Sofia – o biserica ermetica cu acoperis de lemn – a fost construita in anul 360. De-a lungul istoriei, aceasta prima structura a fost serios avariata de diferite atacuri si incendii. Intr-un final, imparatul Iustinian I (527 – 565) se decide sa construiasca o cladire magnifica in loc sa tot renoveze vechea biserica. Pentru a-si duce proiectul la bun sfarsit, angajeaza doi arhitecti renumiti: Isodoros si Anetmios. Imparatul nu face niciun rabat de la cheltuieli pentru a crea un loc al veneratiei asa cum nu se mai vazuse pana in acele timpuri. Materialele folosite la constructia care a durat 5 ani, au fost procurate din apropiere. Coloanele au fost aduse din templele pagane Efes si Artemis.

Hagia Sofia a suferit daune importante in multe randuri, de cand a fost construita. Cele mai serioase dintre acestea au avut loc in timpul Cruciadei a IV-a. Pe 29 mai 1453, la caderea Constantinopolelui, se spune ca sultanul Fatih Mehmet a mers direct spre Hagia Sofia si a poruncit transformarea acesteia in moschee.

Arhitectura Hagia Sofia este un artefact imperial magnific. „Poarta Imperiala” este in centrul intrarii catre muzeu din interiorul curtii. Un panou de mozaic completat in secolul al IX-lea se afla chiar deasupra acestei porti. Potrete ale Fecioarei Maria si arhenghelului Gabriel se gasesc de fiecare parte ale acestui mozaic. Caracteristica cea mai impresionanta a Hagiei Sofia este, fara indoiala, domul sau fantastic, care pare ca planeaza in aer, deasupra intregii cladiri. Peretii si tavanul domului sunt acoperiti cu marmura multicolora si mozaic. Cele 107 coloane, pe care le gasim atat la primul etaj cat si la mezanin, sunt exemple elocvente ale artei decorative din Imperiul Bizantin din secolul al VI-lea. Coloanele largi caracteristici acelei ere se imbina frumos cu umbrele si lumina din interior. In mijlocul acestor coloane se gaseste monograma imperiala.

Discurile circulare de piele pe care le putem vedea pe peretii mezaninului si inscriptiile de pe dom, atesta utilizarea cladirii ca si moschee. Lucrarile caligrafice de pe dom si discurile in discutie, sunt capodopere scrise de catre caligrafi faimosi ai secolului al IX-lea. Numele Allag, Mahomed, 4 Califi si Hasan Hussein sunt inscriptionate pe panourile circulare. In partea de nord a cladirii gasim un singur panou de mozaic, in vreme ce, in partea de sus intalnim trei astfel de panouri, fiecare dintre ele depictand cate trei figuri. In galeria sudica, gasim o capodopera a tehnicii de lucru in mozaic, pozitionat delicat in lumina care intra pe o fereastra adiacenta. Aici gasim mozaicul cunoscut sub numele de „Diesis”, un semn format din doua cruci, care infatiseaza trei personaje ale Zilei Judecatii. Iisus se gaseste in centru, cu Fecioara Maria in dreapta sa si Ioan Botezatorul in stanga. Pe masura ce iesim din muzeu urmand coridorul de iesire, putem observa un panou gigantic din mozaic, care dateaza din secolul al X-lea. Personajele din acest mozaic sunt Fecioara Maria si copilul Iisus. Pe fiecare parte a mozaicului sunt reprezentari ale imparatului Constantin cel Mare cu un model in miniatura al orasului si ale imparatului Iustinian cu un model al Hagiei Sofia. Intr-un final, la iesire, intalnim o pereche de usi din bronz, partial scufundate in podea, care dateaza din secolul al II-lea i.Hr. si care, se crede ca sunt aduse dintr-un templu pagan din apropiere.

Hagia Sofia a continuat sa existe ca si moschee in perioada otomana si a fost obiectul de interes al tuturor sultanilor, care au contribuit la randu-le cu exponate unice ale culturii otomane. In acest fel, cladirea ramane astazi o capodopera care infatiseaaza influenta ambelor culturi si religii. Mormintele gasite in Hagia Sofia, cu decoratiunile lor interioare din gresie sunt exemple ale proiectarii de morminte traditionale otomane.