Istorie Istanbul

Este cunoscut faptul ca prima asezare din aceasta zona a fost numita Lygos. Cu toate acestea, istoria orasului incepe in anul 658 i.Hr., cand regele colonistilor greci soseste din Megara si fondeaza acest oras, caruia i se da numele de Byzantyon (sau Byzantium pe latina), insemnand „orasul lui Byzas”. Orasul creste rapid, datorita locatiei sale extraordinare si climatului bland. Primii locuitori ai orasului erau in mare parte pescari. Bizantul trezeste gelozii tocmai datorita acestei locatii strategice deosebite si importantei sale politice. Pentru un timp, locuitorii acestuia lupta cu triburile tracice, in incercarea lor de a cuceri orasul. El este totusi cucerit in 196 d.Hr. de catre imparatul roman Septimius Severus, care il infrumuseteaza imediat dupa ce, in urma asediului, soldatii romani provocasera foarte multe distrugeri.

Noua Roma si Imperiul Roman de Rasarit

In 330, Constantin cel Mare captureaza Bizantul, in urma luptei de la Edirne (Adrianopolis) impotriva lui Licinius si face din acesta capitala imperiului sau. In prima instanta, Constantin cel mare numeste orasul „Nea Roma” (Noua Roma), mai tarziu redenumindu-l Constantinopole, dupa numele sau, insemnand „Orasul lui Constantin”. Construieste orasul, in memoria Romei, pe sapte coline. Mutarea lui Constantin in Noua Roma duce la divizarea Imperiului Roman si nasterea civilizatiei bizantine. Constantin transfera bogatia si nobilimea Romei in Constantinopol, crescandu-i astfel populatia la 100.000 de locuitori.

In 395, moartea lui Teodosiu I face ca imperiul sa se imparta intre cei doi fii ai sai, Arcadius luand partea de est. Dupa o perioada de bogatii si prosperitate, orasul sufera in urma cutremurelor, incendiilor, rebeliunilor si asediilor, intre 532 si 718. Dupa revolta Nika din 532, orasul este pustiit. Urmeaza apoi asediile avarilor persanilor si arabilor, intre 616 si 626, dar rezista tuturor, stimuland implicarea locuitorilor si eforturi mai mari din partea acestora, pentru urmatoarele trei secole. Prosperitatea la care au ajuns atrage atentia altor grupuri de interese iar incercarile pisanilor, venetienilor si genovezilor de a-l captura si antagonismele lor religioase, duc intr-un final la dezmembrarea definitiva.

Cruciatii asediaza si cuceresc orasul in 1204. Ai continuat sa-l incendieze timp de opt zile, ca masura represiva, distrugand o treime din case si jefuiesc orasul de aur, argint, bijuterii, chiar topind unele ornamente bisericesti    . Stapanirea lor, numita „Invazia Latina”, dureaza pana in 1261, atunci cand Mihail Paleologul, reuseste sa-l cucereasca. Bizantul nu-si revine cu adevarat dupa aceste razboaie. Sultanii otomani Baiazid I si Murat al II-lea fac cateva incercari nereusite de a-l cuceri. Tentativele repetate duc intr-un final la cucerirea acestuia de catre Mehmet al II-lea.

Cucerirea Turca

Mehmet al II-lea isi pregateste bine atacul final, construind pe malul Bosforului firtareata Rumeli, de partea opusa a fortaretei bunicii sale din partea asiatica, Anadolu. In martie 1453 ajunge la zidurile orasului si, ajutat de puterea armelor mari, cu o armata de 150.000 de soldati si 15.000 de ieniceri, chiar intalnind o puternica opozitie, reuseste sa-l cucereasca. Izbanda este in primul rand datorata calitatii sale de strateg. Pentru a crea panica in oras, el reuseste sa atace pe apa partea dinspre Cornul de Aur, reusind sa rupa lantul care proteja apele teritoriale ale orasului. Pe 29 mai 1453 are loc Caderea Constantinopolelui. In ciuda numeroaselor lupte de strada care au urmat, in care imparatul Constantin XI Dragases a fost ucis de catre cativa soldati rebeli, Mehmet reuseste sa restaureze ordinea. Sultanul Mehmet al II-lea isi face rugaciunea in Hagia Sofia, pe care ulterior o transforma in moschee. Incepe un regim de ordine, justitie si toleranta religioasa. Dupa cucerire, Mehmet primeste porecla de „Fatih” – Cuceritorul.

Cucerirea s-a dovedit a fi un punct de cotitura al istoriei. Toleranta lui Fatih pentru alte religii reuseste sa risipeasca norii Evului Mediu. El doreste sa uneasca cele doua Imperii Romane sub conducerea sa iar cuceririle reusesc sa incheie eternele certuri dintre papa de la Roma si patriarhul orasului Constantinopole. In 1454 transforma Constantinopole in capitala. Vechile certuri sunt uitate si scolarizarea incepe sa fie incurajata. Dupa cucerire, otomanii continua sa anexeze noi teritorii din Asia, Europa si Africa.

Sultanul Selim I ii invinge pe persani si reuseste sa cucereasca Egiptul. In timpul lui Suleiman Magnificul granitele imperiului ajung pana la Viena si se intind pe trei continente. Flota otomana este singura stapana a Marii Mediterane. In timpul domniilor lui Suleiman Maginificul, Ahmet I si Ahmet al III-lea, Istanbulul este impodobit cu monumente. Marele ahitect Sinan a construit multe moschei, palate, bai publice si fantati de o rara frumusete. Literatura, arta si muzica infloresc. Odata cu adaugarea cladirilor celebrului arhitect, orasul a devenit o capitala recunoscuta a unui mare imperiu. Laolalta cu populatia ramasa in urma cuceririi, oameni veniti din tot restul imperiului, de toate religiile si etniile, creaza un amestec colorat. In Istanbul – noul Constantinopol – varietatea culturala adusa prin aportul emigrantilor imbogateste textura culturala a orasului. Numeroasele „bedesten” (piete) si fabricile de aici reusesc sa transforme orasul intr-unul comercial, cu precadere dezvoltat din punct de vedere al exportului si al afacerilor cu lumea exterioara. Au fost construite piete enorme, pentru a sprijini mai departe comertul. In timpul perioadei de apogeu a Imperiului Otoman, orasul este acoperit cu lalele, in ceea ce se cheama acum „Era Lalelelor”. In secolul al XIX-lea, au fost facute eforturi de modernizare. Istanbul intra in secolul XX ca o mare capitala a unui imperiu gigant. La acest moment, otomanii sunt aproape de a-si incheia dominatia imperiala de 630 de ani.

Era moderna

Dupa Primul Razboi Mondial, in timpul ocupatiei aliate, miscarile de rezistenta incep sa devina mai active. Timp de cinci ani, miscarea de rezistenta din Anatolia incearca sa redobandeasca independenta nationala, lucru reusit in 1923. Armata turca intra in Istanbul pe 6 octombrie 1923, purtand mesajul unui noi guvern condus de catre Mustafa Kemal Ataturk, conducatorul razboiului de independenta. Noul presedinte, impreuna cu colegii sai din conducere, stabilesc de comun acord in Adunarea Nationala, ca Istanbulul sa cedeze titlul de capitala a noii natiuni orasului Ankara, din motive strategice. Sub conducerea republicii, incepand cu 1930 incepe un proces de reconstructie a orasului, in principal a construirii de noi locuinte. In 1950, mai mult de 7300 de cladiri au fost demolate si sistemul de transport este reorganizat. Aceste actiuni provoaca schimbari istorice in intreaga textura demografica a orasului.