Via Veneto

Via Veneto sau Via Vittorio Veneto ce se întinde spre nord din Piazza Barberini, urmează un traseu sinuos până la marginea Villa Borghese. Artera în sine este un antidot vibrant la cele câteva edificii religioase pe care le găzuiește, cu o mulțime de baruri și restaurante dispuse de-a lungul unei zone faimoase, între hoteluri luxoase și magazine de lux. Prezentată într-un mod fabulos în filmul lui Fellini, „La Dolce Vita”, nu a mai căpătat aceleași dimensiuni legendare ca în anii 1960 – 1970. Zona oferă câteva din cele mai bine conservate și mai impozante clădiri din era fascistă și merită să faceți o scurtă plimbare măcar din acest motiv.

Una dintre construcțiile preferate ale lui Mussolini, Grand Hotel Palace, de pe Via Veneto 70, a fost realizat de arhitectul de casă al fasciștilor, Marcello Piacentini. Eleganța sa, emanată de blocurile solide din travertin, a fost punctat de lampadarele în stil Art Deco susținute de siluetele silfide ale statuilor ce reprezintă câteva tinere curtezane, o reminiscență a unei ere de mult apuse. Chiar înainte de aici, clădirea Ministerului Dezvoltării Economice, de pe Via Veneto la numărul 33, este un edificiu mult mai grosolan al aceluiași regim fascist, realizat din blocuri de travertin, a cărui cale principală de acces este încadrată de panouri din bronz ce înfățișează scene din industrie, agricultură, comerț sau transport.

După colț, de această dată pe Via Bissolati 23, structura gigantică a clădirii INA, a fost concepută în anii 1920, indicând prin frizele navale de pe fiecare din laturile ușii principale destinația sa logică, funcție pe care a purtat-o încă de la inaugurare. Vizavi de aici descoperim o altă clădire din rocă vulcanică și o altă creație a lui Piacentini – clădirea BNL, în contrast puternic cu ambasada americană prezentă la colțul opus.

Ceva mai sus, Via Vittorio Veneto începe să arate din nou ca strada faimoasă a anilor 60-70, cu câteva cafenele stradale, magazine pretențioase și hoteluri bombastice. Numărul de mese disponsibile de la care puteți admira trecătorii este, practic, nelimitat. Atenție însă, aici totul este de suprafață, iar presupusa atmosferă elegantă poate să fie doar o mască pentru afacerile mafiote. De fapt, ceva mai sus, pe partea stângă, odinioară celebra Café de Paris a fost închisă în 2009 din cauza legăturilor pe care le avea cu mafia.