Este ultima construcție civilă anexată Forumului Roman. Un cadou făcut de papalitate împăratului bizantin Foca, coloana a fost comandată în 608, de exarhul de Ravenna, Smaragdus, ca semn de recunoștință la aportul adus de împărat feței bisericești, căreia i-a permis și facilitat întoarcerea din exil. O perioadă, coloana a fost surmontată de statuia de peste 13 metri a lui Foca, cel care, merită precizat, este oficialul ce i-a donat Papei Bonifaciu al IV-lea clădirea Pantheonului. 

Zona largă ce se cheama astăzi Forumul Roman are o poveste lungă și interesantă. Puțini știu că în perioada premergătoare fondării Romei, atunci când, cel mai probabil, triburile de origine etruscă stăpâneau întreaga regiune, depresiunea era folosită drept cimitir. Era, în mare parte, rezultatul eroziunii bancurilor de tuf vulcanic, de către micii afluenți ai marelui Tibru, cu un relief dificil, neospitalier și mlăștinos.

Cine ar ghici că în spatele fațadei masive de secol al XVII-lea a Santa Maria sopra Minerva se află singura biserică gotică din Roma? De fapt, o dată ce ați trecut de intrarea clasică, veți avea surpriza unei priveliști unice în capitala Italiei: bolți semețe, arcade ogivale delicate, nuanțe predominante de albastru și auriu pâlpâind prin lumina intrată prin vitraliile superbe. Ne aflăm oare într-o catedrală franceză sau germană? Dar, stați puțin, coloanele corintice, podeaua de marmură și bolțile aplatizate ne sugerează că nu suntem chiar într-o biserică în totalitate gotică.

Din cele peste 2.000 de fântâni ale orașului Roma, doar 50 sunt pot fi considerate monumentale. Au reprezentat stilul bombastic al conducătorilor Romei încă de la fondarea imperiului, alimentând cu apă populația și generând controverse în rândul artiștilor din întreaga lume. Roma nu ar fi arătat la fel dacă pământul pe care se întinde nu era atât de generos în ape minerale. Multe dintre izvoarele antice nu mai sunt în uz, însă majoritatea faimoaselor „piazza” dispun de astfel de minuni arhitecturale.

Tibrul are doar o insulă. Are o formă ce se aseamănă vag cu o ambarcațiune curbată țâșnind în apele largi dintr-o buclă formată în inima orașului, iar în vremurile antice era evitată ca un loc blestemat. Timp de secole, despre insula de pe Tibru s-a spus că s-a dezvolat în jurul trupului ultimului rege al Romei, Tarquinius Superbus, a cărui moarte a dus la formarea Republicii Romane în 509.

Una din cele mai faimoase piețe ale Romei se găsește în partea de vest a Centro Storico. Un spațiu oval, în totalitate pietonal, Piazza Navona este înconjurată de cafenele și restaurante, înțesate de obicei cu turiști, artiști stradali și nelipsiții porumbei. Cea mai bună perioada de a o vizita este seara, când piața are o savoare aparte, plină de turiști ce se plimbă pur și simplu, în jurul fântânilor sau relaxându-se la o răcoritoare la una din mesele de pe terasele din jur, în timp ce artiștii distrează mulțimile.

Între cele mai frumoase monumente antice ale Romei se numără complexul cunoscut sub numele de Thermae Antoninianae - sau așa cum o numim noi popular, Băile lui Caracalla. Astăzi, deși acoperișul s-a prăbușit, multe dintre ziduri sunt la pământ, statuile au fost înlăturate și decorațiunile au dispărut, ruinele sunt dintre cele mai impresionante pe care ni le-a lăsat antichitatea. Caracalla a fost fiul lui Septimius Severus, pe care l-a succedat în anul 211, urmând să rămână pe tron până în 217.

Celebrând cu fast bătălia ce a dus la adoptarea oficială a creștinismului în Imperiul Roman, Arcul lui Constantin sau Arco di Constantino se găsește între Colosseum și Forum Romanum și este unul dintre cele mai mari arcuri triumfale ale Romei. Chiar dacă a fost ridicat imediat după lupta din 313 dintre Constantin și Maxentius de la Podul Milvian, pe arc nu au fost niciodată marcate detalii despre bătălie, deși a reprezentat una din cele mai semnificative din istoria Romei antice.

La mică distanță de Piazza di Sant'Ignazio descoperim un alt spațiu deschis, într-o locație superbă din inima Romei istorice, o piață cu aspect triunghiular deasupra căreia tronează, semeț, coloanele colosale ale unui vechi templu roman. Dacă nu ar susține încă, prin propriile forțe, clădirea din spate, am spune că este decorul unui film.

Via Veneto sau Via Vittorio Veneto ce se întinde spre nord din Piazza Barberini, urmează un traseu sinuos până la marginea Villa Borghese. Artera în sine este un antidot vibrant la cele câteva edificii religioase pe care le găzuiește, cu o mulțime de baruri și restaurante dispuse de-a lungul unei zone faimoase, între hoteluri luxoase și magazine de lux. Prezentată într-un mod fabulos în filmul lui Fellini, „La Dolce Vita”, nu a mai căpătat aceleași dimensiuni legendare ca în anii 1960 - 1970.