Istorie Saint Kitts și Nevis

Dezvoltarea unei independente politice a fost ultima treapta a procesului de crestere a autononiei populatiei afro-caraiba, inceput in prima parte a secolului al XIX-lea. In secolul al XVIII-lea, populatia alba, dominanta, era coplesita de numarul sclavilor din insula, intr-o proportie de 10 la 1. Sclavii erau tratati dur, obligati sa lucreze ore indelungate. Chiar daca timpul ocupat de munca pe plantatiile de zahar nu le permitea alte activitati, sclavii au reusit sa-si mentina cateva gradini proprii limitate ca suprafata. Cativa sclavi au scapat in muntii din interior si au incercat sa stabileasca mici asezari, bazate pe agricultura si sa ramana neobservati. Pe parcursul anilor, sclavii reusesc sa stabileasca mici orasele in partile interioare, nepotrivite pentru plantatii. La inceputul emanciparii, in 1834, existau deja numeroase asezari autohtone afro-caraiba, capabile de a mentine elemente traditionale culturale si de a dezvolta o retea complexa de relatii sociale.

Majoritatea locuitorilor insulelor erau implicati in agricultura si duceau o viata simpla. Religia, in special anglicanismul, a jucat un rol importanta in educatie si formarea conceptului de respectabilitate, printr-un amestec cu traditiile africane bazate pe practicile mortuare si celebrarea sarbatorilor. La inceputul secolul XX, guvernul colonial britanic pune la dispozitia locuitorilor un sistem educativ de baza si cateva dotari in acest sens. Totusi, starea majoritatii locuitorilor ramane saraca, cu putine diferente sociale, bazate pe bogatie.

In 1950, eliminarea productiei de zahar si bumbac, laolalta cu multe alte probleme agriculturale, conduc la cresterea valului de emigranti din Saint Kitts si Nevis spre Marea Britanie, membri Commonwealthului britanic si alte tari vorbitoare de limba engleza. Emigrarile au rezultat schimbari majore, accelerate si de schimbarile politice din mijlocul anilor 1950, cand Marea Britanie stabileste statul asociat Saint Kitts. Populatia din Nevis este nemultumita de legatura cu populatia din Saint Kitts dominanta si sunt de acord cu independenta doar daca pastreaza dreptul de a se separa ulterior si cateva reguli proprii. In ciuda acestor demersuri de independenta, economia statului nou format se lupta cu o criza. Eforturile initiale de a revitaliza agricultura si alte activitati din industria manufacturii se lovesc de preferintele celor din Saint Kitts si Nevis pentru munca calificata, administrativa sau de birou.

Dezvoltarea turismului din anii 1970 si cresterea abilitatii emigrantilor de a trimite bani inapoi acasa, din tarile unde lucrau, influențează semnificativ istoria Saint Kitts și Nevis și au condus la circumstante economice mai bune pe ambele insule, care au reusit sa mentina un excelent sistem de invatamant, rezultand intr-un procent de alfabetizare ridicat, de peste 90%.