Situat pe malul vestic al Rinului, Strasbourgul a fost fondat de către romani în 12 î.Hr. În secolul al VIII-lea d.Hr. a trecut sub stăpânirea Dinastiei Merovingiene și a făcut apoi parte din Sfântul Imperiu Roman. Localitatea a înflorit în Evul Mediu și în perioada renascentistă și a fost cucerită de regele Ludovic al XIV-lea în 1681. După ce și-a schimbat apartenența națională de patru ori între 1870 și 1945, astăzi Strasbourgul este un simbol al reconcilierii franco-germane și al integrării europene.
Preistorie
Prezența umană în zona Strasbourgului a început acum câteva mii de ani. Artefacte istorice descoperite în ultima perioadă datează din perioadele Neolitic, Epoca Bronzului și Epoca Fierului. Stabilirea permanentă a populației în zonă se face de către proto-celți în jurul anului 1300 î.Hr. Aproape de sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., s-a dezvoltat într-un târguleț purtând numele de Argentoratum. Lucrările de drenaj descoperite recent demonstrează că transformarea caselor lacustre în case pe pâmânt uscat are loc în această perioadă.
De la romani la perioada renascentistă
Romanii, sub comanda lui Nero Claudius Drusus, un politician și militar roman, a înființat în Argentoratum o structură de apărare ce făcea parte din provincia romană Germania Superior. Numele a fost menționat pentru prima dată în 12 î.Hr. și celebrat pentru cei 2000 de ani de existență în 1988. Localitatea funcționează ca un avanpost în teritoriul germanilor și a suportat numeroase invazii din partea populațiilor de alemani.
După numeroase încercări ale alemanilor de a cuceri zona, încheiate cu victorii repetate ale romanilor, alemanii reușesc să traverseze apele înghețate ale Rinului în număr mare și să ocupe atât zona Alsaciei cât și porțiuni din Elveția de astăzi.
Primele semne creștine din zonă au fost escavate în 1948 sub biserica Sfântul Ștefan (Église Saint-Étienne) și atestă statutul de centru episcopal în Strasbourg încă din de la sfârștul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea d.Hr. Din acest motiv, bisserica Sfântului Ștefan este considerată cea mai veche din întreaga Alsacia.
Orașul imperial
Începând cu secolul al V-lea, localitate a fost ocupată succesiv de către alemani, huni și franci. În secolul al IX-lea a început să fie cunoscută sub numele de Strazburg, așa cum este atestat în pactul militar semnat de către Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanul în anul 842. Important de menționat vis-a-vis de acest tratat militar este folosirea pentru prima dată a limbii galoromanice, strămoșul limbii franceze de astăzi. De aici apar numele de Stratisburgum, Strateburgus, Strossburi în alsaciană, Straßburg în limba germană standard pentru ca ulterior să se numească Strasbourg în limba franceză.
Un centru comercial important, orașul a trecut sub controlul Sfântului Imperiu Roman în 923 ca tribut al ducelui de Lorena către regele Henric I al Germaniei. Din cauza statutului religios, de arhidioceză catolică, istoria timpurie a Strasbourgului este marcată de un conflict continuu între episcop și populație. Populația învinge în 1262 iar regele Filip de Suabia acordă localității titulatura de „oraș liber imperial”, fiind cunoscut ulterior sub numele de Orașul Imperial Strasbourg.
În 1332 are loc o revoluție locală și, cu sprijinul breslelor de meșteșugari, Strasbourgul se auto-proclamă republică independentă. Epidemia de ciumă bubonică, cu efecte devastatoare asupra întregului continent, a fost urmată de unul dintre cele mai devastatoare pogromuri din istorie, atunci când peste 1.000 de evrei au fost arși de vii într-o procesiune publică. Din acest moment și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea evreilor și se interzice să stea în oraș după ora 22:00.
Construcția catedralei a început în secolul al XII-lea și a fost încheiată în 1439, deși doar turnul de nord a fost construit. În acel moment, catedrala era cea mai înaltă clădire a lumii, depășind Marea Piramida din Giza. Câțiva ani mai târziu, tot în Strasbourg a fost stabilit un alt progres tehnologic important – crearea primei tipografii de către Johannes Gutenberg.
Reformarea protestantă
În timpul mișcării protestante de la începutul secolului al XVI-lea, orașul, sub îndrumarea politică a lui Jacob Sturm von Sturmeck și ajutorul spiritual al lui Martin Bucer, a îmbrățișat învățăturile reformate ale lui Martin Luther. Consecințele pentru construcțiile catolice au fost devastatoare.
Strasbourg devine un centru important al mișcării protestante, la care aderă și Jean Calvin, întemeietorul unei branșe importante a reformaților, ce-i poartă numele – calvinism. Se inaugurează Gimnaziul, transformat ulterior în universitate.
Războiul de Treizeci de Ani
Orașul Liber Strasbourg reușește să se păstreze neutru în timpul Războiului de Treizeci de Ani. Cu toate acestea, este anexat de Ludovic al XIV-lea în 1681 pentru a-și mări teritoriul. În urma anexării, catedrala ce servea interesele protestante trece iar în patrimoniul bisericii catolice. Alte biserici istorice rămân protestante, iar limba prevalent vorbită rămâne germană.
Revoluția Franceză
Știrile despre Căderea Bastiliei s-au răspândit rapid, astfel că la o săptămână după începerea Revoluției Franceze primăria Strasbourgului a fost asediată. Orașul pierde câteva proprietăți, precum localitățile învecinate Barr și Wasselonne. În 1790 biserica este lăsată fără proprietăți iar Universitatea luterană își pierde sursele de venit.
În 1792, Franța începe războiul împotriva Prusiei și primarul de la acea vreme organizează o cină importantă în istoria Franței la care avea să participe Rouget de Lisle. Este momentul în care acesta compune La Marseillaise (colocvial marseieza), numită în primă instanță „Cântecul de Război pentru Armata Rinului” – „Chant de guerre pour l’Armée du Rhin”. De altfel, așa cum vom vedea, Strasbourg joacă un rol important în istoria Franței. Tot din Strasbourg este și François Christophe de Kellermann, cel ce va conduce armata franceză în bătălia de la Valmy și reușește să salveze proaspăt întemeiata republică.
Războiele Mondiale
Strasbourg, destul de afectat de Războiul Franco-Prusac, va primi și alte lovituri în timpului Primului Război Mondial. Statutul său, de oraș pe frontiera germană, aduce după sine repetate evacuări și reveniri. După ce Germania pierde războiul, comuniștii încearcă să preia stăpânirea a mai multor orașe din Alsacia, dar și din Bavaria și alte zone germane.
În 1919 Strasbourg este iar anexat Franței, în urma Tratatului de la Versailles. Pică iar în mâinile germanilor, iar populația de sex masculin este forțată să lupte în Wehrmacht, armata germană. Având în vedere trecutul mai degrabă neutru din punct de vedere politic, mulți dintre cei incorporați cu forța încearcă să scape, însă riscul era să-și vadă familiile trimise în lagărele de muncă ale naziștilor sau, mai rău, în cele de concentrare.
Strasbourg este eliberat în septembrie 1944, cu ajutorul forțelor aliate. Rămâne, de atunci, teritoriu francez, laolaltă cu toată regiunea Alsacia.
Situația actuală
Datorită statutului său de oraș de graniță, a culturii și istoriei împărțite cu vecinii germanici, Strasbourg a fost ales ca sediu al Consiliului Europei, un simbol al unității europene. De asemenea, este gazda CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
Surse imagini
