Cartierul și Piazza San Marco

Dacă prima imagine care ți se formează în cap atunci când te gândești la Veneția reprezintă canalele și gondolele aferente, primul cuvânt care-ți vine în minte este, indubitabil, San Marco. Înconjurat de bucla inferioară a Canal Grande, cartierul San Marco – de fapt, un patrulater ceva mai mic de 500 pe 1.000 de metri – a fost nucleul Veneției pentru mai mult de un mileniu. În secolul al IX-lea, atunci când coloniștii lagunei au plecat din localitatea de coastă Malamocco pentru a se stabili pe insulele din laguna interioară, ceva mai sigure, zona cunoscută astăzi sub numele de Piazza San Marco a fost baza citadelei ce avea să fie mai târziu Palazzo Ducale, construind cea mai importantă biserică, Basilica di San Marco.

De-a lungul secolelor ce au urmat, bazilica a devenit imaginea cea mai ostentativă a bogăției bisericești din creștinism, iar Palatul Ducal s-a extins pentru a adăposti structura unui guvern ce avea să reziste mai mult decât oricare al regim republican din Europa. În același timp, spațiul ocupat de aceste două edificii grandioase s-a dezvoltat într-o asemenea manieră încât nicio altă piață din oraș nu a fost considerată potrivită pentru a purta numele de „piazza” – toate celelalte piețe venețiene erau „campi” sau „campielli”.

Piața din ziua de astăzi este catalizatorul solvenței Veneției. Mai mult de jumătat din vizitatori sunt aici pentru a vedea Piazza San Marco, rânduindu-se ca albinele pentru a o admira, pentru a petrece câteva ore și a-și goli buzunarele de euro, urmând să părăsească orașul fără a petrece nici măcar o noapte. Pentru cei care zăbovesc în zonă, San Marco dispune de o mulțime de modalități de a-i determina să-și lichideze conturile – cele mai luxoase hoteluri sunt concentrate în acest „sestiere”, cele mai elegante cafenele se găsesc în jurul pavajului pieței, cele mai scumpe restaurante și cele mai pretențioase magazine.

În ciuda dimensiunilor sale minuscule, dacă ne raportăm la alte cartiere faimoase ale Italiei, reușește să adăpostească hoardele de turiști sosiți aici din toată lumea. Totuși, chiar în aici puteți să evadați de aglomerație – Museo Correr și muzeul arheologic din imediata apropiere nu sunt niciodată prea pline de turiști. Pare că motivul pentru care toată lumea se înghesuie să vadă Veneția nu are legătură cu istoria și cultura minunată a acestui oraș, ci pur și simplu cu faima sa seculară și simbolul turistic în care s-a constituit în timp.

Atât biserica renascentistă San Salvatore, la doar câteva minute de mers pe jos de piață, cât și biserica gotică Sf. Ștefan (Santo Stefano), sunt realizări superbe ale culturii creștine, însă incomparabil mai neglijate decât bazilica, în timp ce San Moisè, Santa Maria del Giglio și Scala del Bovolo se numără printre cele mai captivante ciudățenii ale orașului. La marginea cartierului veți găsi două din cele mai importante spații de expoziție din Veneția – Palazzo Grassi și Museo Fortuny, ambele găzduind colecții valoroase de artă, ultimul adăpostind și o colecție permanentă a designerului italian Mariano Fortuny.

La momentul în care a fost ridicat primul Palazzo Ducale, în secolul al IX-lea, zona ocupată acum de piața San Marco era o simplă insuliță cu numele de Morso, în care se găseau două biserici – San Teodoro și San Geminiano, însă aproape întreg spațiul era acoperit de livada călugărițelor din ordinul San Zaccaria. Doar în secolul al XII-lea pământul a fost transformat în spațiu public, sub coordonarea dogelui Sebastiano Ziani. Canalul ce conecta apele spre nord, cu Bacino di San Marco, a fost umplut cu apă, iar San Geminiano a fost demolată. Astăzi, locul în care s-a găsit odinioară biserica este marcat cu o placă comemorativă.

Aspectul general al pieței nu a suferit foarte multe modificări de la planul urbanistic realizat de Ziani, însă majoritatea clădirilor pe care le puteți vedea astăzi, cu excepția bazilicii San Marco și a clopotniței (Campanile) adiacente, datează din perioada marii revoluții urbanistice ce a început la sfârșitul secolului al XV-lea și a durat câteva sute de ani.