Anguilla a fost pentru prima data locuita cu multe mii de ani in urma si in mai multe valuri, de catre populatia de Caribi, din nordul continentului sud-american. Unul dintre aceste grupuri, denumiti populatia Arawak, se stabileste in Anguilla, mai mult sau mai putin permanent, in jurul anului 2000 i.Hr. Primii europeni care ajung in Anguilla sunt britanicii care populeaza mai intai Saint Kitts si apoi Anguilla, in 1650. La aceasta vreme, populatia Arawak era deja disparuta, probabil din cauza bolilor, piratilor sau exploratorilor europeni. Cu toate acestea, in 1656 un grup de englezi a fost mascrat de catre caribi, renumiti pentru talentele lor de razboinici si fermieri. Englezii revin insa si incerc cultivarea pamantului dar, din cauza climatului uscat, fermele noi formate sunt departe de a fi profitabile.
In urmatorii 150 de ani, pana prin jurul anului 1800, Anguilla, ca si alte insule din Caraibe, a fost prinsa in lupta pentru putere intre britanici si francezi, ambele parti urmarind sa castige controlul zonei si rutelor comerciale, aducatoare de profit. Anguilla a fost atacata de un grup de colonisti irlandezi in 1688, multi dintre atacatori ramanand in continuare pe insula, pentru a trai in pace cu ceilalti locuitori. Francezii au atacat la randu-le Anguilla, prima data in 1745, apoi in 1796 dar n-au reusit sa cucereasca insula.
In timpul anilor 1600, populatia din Anguilla traieste prin munca unor portiuni de teren arabil,pescuit si prin taierea de lemn pentru export. Cu toate acestea, la inceputul anilor 1700, plantatiile de sclavi tind sa devina sistemul economic dominant in toata partea de est a Caraibelor. Cresterea comertului cu sclavi a fost determinata de cultivarea de trestie de zahar, care a fost introdusa in Indiile de Vest la sfaristul anilor 1600 din Mediterana. A devenit rapit, cea mai eficienta modalitate de profit. Recoltarea si prelucrarea trestiei de zahar necesita munca intensiva si o mare forta de munca. Proprietarii de plantatii au realizat curand ca folosirea sclavilor adusi cu forta din Africa este mai avantajoasa decat muncitorii ucenici europeni. Chiar daca Anguilla nu a fost niciodata un mare producator de trestie de zahar, vecinatatea cu alte insule din Indiile de Vest a cauzat implicarea in sistemul de plantatii si de comert cu sclavi. Deoarece aceasta activitate a crescut pe parcursul anilor 1700, creste si populatia de origine africana.
In 1824 guvernul Marii Britanii a creat un nou plan administrativ pentru teritoriile sale din Caraibe, care a pune Anguilla sub comanda autoritatilor din Saint Kitts. Dupa mai mult de un secol, populatia din Anguilla resimte schimbarea si realizeaza ca cei din Saint Kitts nu au niciun interes in afacerile lor sau in sprijinrea acestora. Conflictul dintre Anguilla si Saint Kitts nu se va rezolva pana in secolul XX. O schimbare esentiala in domeniul social si economic are loc odata cu Actul de Emancipare de la 1833, cand Marea Britanie interzice afacerile si comertul cu sclavi. Pana la 1838 proprietarii de plantatii erau deja inapoi in Europa, vanzandu-si pamanturile fostilor sclavi. Anguilla supravietuieste printr-un sistem de agricultura de subzistenta, cu mici schimbari, de la 1800 pana in 1960.
Populatia din Anguilla a facut cereri repetate pentru o conducere britanica intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, pentru a inlocui autoritatea pe care o excercita asupra lor insula Saint Kitts. In 1967 locuitorii din Anguilla se rascoala si captureaza toti oficialii din Saint Kitts prezenti pe insula. Dupa doar 2 ani invadeaza insula Saint Kitts obligand guvernul britanic sa intervina si sa trimita cateva sute de soldati, pentru a stabili ordinea. Trupele britanice au fost primite cu bucurie de catre locuitorii din Anguilla si in iulie 1971 trece sub control englez direct. Dependenta Anguillei de o alta colonie a impiedicat un curs de dezvoltare similar cu a altor insule din Caraibe, care un stat independent. Din 1980 Anguilla prospera ca un teritoriu dependent de coroana britanica.
Surse imagini
