Istorie Cambodgia

Nimeni nu cunoaste cu exactitate de cata vreme oamenii au trait in zona cunoscuta acum sub numele de Cambodgia, pentru ca studiile legate de preistoria acestei regiuni din sud-estul Asiei sunt inca minore. Datarea cu carbon a unei pesteri aflate in nord-vestul Cambodgiei sugereaza ca oamenii au folosit unelte de piatra si au trait in pestera incepand cu anul 4.000 i.Hr., iar orezeul a fost cultivat in solul cambodgian inainte de primul secolul d.Hr.. Primii cambodgieni insa, probabil ca au sosit mult inainte de oricare din aceste perioade istorice. Ei, probabil, au migrat dinspre nord, desi nu se cunoaste nimic despre limba sau modul lor de viata.

Pana la inceputul secolului I d.Hr. comerciantii chinezi au inceput sa raporteze in zona Cambodgiei despre existenta unor regate interioare sau de coasta. Aceste regate datoreaza mult culturii indiene, care a furnizat alfabete, forme de arte, stiluri arhitecturale, religii (hinduism si budism) si un sistem social stratificat. Credintele locale, care subliniaza importanta spiritului ancestral, au coexistat impreuna cu religiile indiene si au ramas puternice pana in ziua de astazi.

Cultura din timpurile moderne a Cambodgiei isi are radacinile in secolele I – VI d.Hr., in regatul mentionat sub numele de Funan, cunoscut ca fiind cel mai vechi stat influentat de cultura indiana din sud-estul Asiei. Aceasta perioada este cea in care a evoluat cultura cambodgiana, parte a marii familii lingvistice Mon-Khmer, cu elemente de sanscrita si religioase, hinduiste si budiste. Istoricii au remarcat, de exemplu, diferentele de imbracaminte dintre cambodgieni si vecinii lor, notand esarfele caroiate purtate in locul palariile de paie, specifice zonei.

Funan a deschis calea Imperiului Angkor, o data cu venirea la putere a regelui Jayavarman II, in anul 802. Urmatorii 600 de ani sunt caracterizati de o dominare accentuata a puternicilor regi khmeri asupra majoritatii zonelor din sud-estul Asiei, de la granita cu Burma pana la Marea Chinei de Sud si nordul statului Laos. Aceasta este perioada in care imparatii khmeri au construit cea mai mare concentrare de temple religioase din lume – complexul de temple de la Angkor. Cei mai importanti regi ai Angkorului, Jayavarman II, Indravarman I, Suryavarman II si Jayavarman VII, au conceput, de asemenea, o capodopera a ingineriei antice: un sistem de irigare sofisticat, care includea barays (lacuri artificiale gigantice) si canale care asigurau trei productii de orez pe parcursul unui singur an. O mica parte din acest sistem este inca folosit si in ziua de astazi.

Regatul Khmer (Funan)

Scriitori chinezi antici mentioneaza un regat in Cambodgia pe care-l numesc Funan. Descoperirile arheologice contemporane furnizeaza dovezi ale unei societati bazate pe comert in zona deltei Mekong, dezvoltata in secolele I – VI d.Hr.. Printre aceste descoperiri putem sublinia excavarea unui oras-port din partea de sud a Vietnamului de astazi, in regiunea numita Oc-Eo. Deservit de o retea de canale, orasul a reprezentat o importanta legatura comerciala intre India si China. Sapaturile in curs de desfasurare din sudul Cambodgiei au dezvaluit existenta unui alt oras important, in imediata vecinatate a orasului modern Angkor Borei.

Un grup de regate interioare, cunoscute chinezilor in mod colectiv, sub numele de Zhenla, a inflorit in secolele VI si VII, din sudul Cambodgiei pana in sudul Laos. Primele inscriptii in piata din limba khmera si primele temple hindu din piatra si caramida din Cambodgia dateaza din perioada Zhenla.

Era Angkor

Fetele gigantice sculptate in templul Bayon din complexul Angkor Thum din nordul Cambodgiei reprezinta si pe Buddha si pe regele Jayavarman VII (conducator in jurul anilor 1130 – 1219). Desi este un templu budist, Angkor Thum a fost remodelat dupa marele complex de temple hinduiste de la Angkor Wat. In secolul al IX-lea, un print khmer (etnic cambodgian) se intoarce in Cambodgia. Cel mai probabil vine din zona Java sau Sumatra, unde a fost tinut ostatic de catre regii insulelor mentionate, ocupati ai unor teritorii de uscat din sud-estul Asiei. Intr-o serie de ceremonii din locuri diferite, printul s-a autodeclarat conducatorul unui stat nou creat, care a unificat cateva comunitati locale. Regatul pare sa fie centrat in jurul zonei Siemreab, din nordul Cambodgiei. Printul, cunoscut succesorilor ca Jayavarman II, inaugureaza un cult in onoarea zeului hindus Shiva, ca o „devaraja” (termen sanscrit care inseamna Rege Bun”). Cultul, care avea rolul de a legitima puterea regelui, punandu-l in legatura cu Shiva, a persistat la curtea regala timp de mai mult de 300 de ani. Intre secolele IX si XV 26 de monarhi au condus succesiv Imperiul Khmer (cunoscut ca Angkor, numele modern al capitalei sale).

Regele Jayavarman VII

Succesorii lui Jayavarman al II-lea au construit toate templele pentru care Angkor este acum faimos. Istoricii acorda acestei perioade mai mult de o mie de temple si peste o mie de pietre inscriptionate in peretii acestora. Notabil, intre constructorii acestor temple, este regele Jayavarman II, caruia i se pot atribui templul cunoscut sub numele de Angkor Wat, la jumatatea secolului al XII-lea, dar si Jayavarman VII, care a construit templul Bayon de la Angkor Thum si multe alte mari temple budiste, la o jumatate de secol dupa predecesorul sau. Jayavarman VII, un budist fervent, a construit si spitale sau case de odihna de-a lungul drumurilor care intersectau intregul regat. Cei mai multi dintre monarhi au preferat sa isi afiseze si sa-si sporeasca puterea, in locul bunastarii supusilor.