Multe situri preistorice au fost descoperite in interiorul sau in jurul Armeniei, aratand existenta unei civilizatii cu notiuni avansate de agricultura, metalurgie si productie industriala, cu procese diversificate de manufactura si prelucrarea ceramicii.
Originile armenilor au fost mult timp subiectul unor dezbateri aprinse printre lingvisti, istorici si arheologi. In 1980 lingvistii au atras atentia de existenta similaritatilor dintre limbile indo-europene si cele semitice. Singura cale de a explica asemanarea dintre cele doua familii lingvistice mari este de a muta leaganul grupului de limbi indo-europene mult spre est, pe Platoul Armean. Armenii si platoul lor au fost supusi unor invazii, de-a lungul timpului. Ei au fost martorii marii expeditii a lui Alexandru cel Mare spre est. Au luptat impotriva romanilor si a persilor sasanizi si in cele mai multe cazuri au pierdut. Au stopat invazia araba spre nord si au dat imparati tronului bizantin.
Pierzandu-si regatul in secolul al XI-lea, in fata invaziei tatarilor, armenii reusesc sa-si intemeieze un nou regat in Cilicia, spre sud-vest, care infloreste pana in jurul anului 1375, jucand un rol important in cruciade. Apoi, isi pierd ultima linie monarhica in favoarea Imperiului Otoman in expansiune, dupa ce, avansul acestuia spre vest se opreste la portile Vienei. Armenia a fost devastata de conflictul armat dintre doua imperii: Iranian si Otoman. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Imperiul Rus castiga de asemeni teren in sudul Muntilor Caucaz, invingand pe rand armatele iraniene si otomane, intr-o serie de razboaie. Platoul Armean devine astfel obiectul a trei expansiuni imperiale.
La inceputul secolului XX, Armenia istorica este divizata intre Imperiul Rus si cel Otoman. Incepand cu 1890 autoritatile turcesti organizeaza periodic masacre ale armenilor, care culmineaza cu genocidul din 1915 – 1923. Conducerea tanara a Imperiului Otoman, ajunsa la putere in 1908, profita de oportunitatea oferita de inceperea primului Razboi Mondial pentru a decima populatia armeana. Otomanii au imaginat un nou stat-natiune (Turan), bazat pe o societate mono-etnica si mono-religioasa, intins de la Istanbul pana la Lacul Baical (in Asia centrala). Intreaga populatie care a trait sub ocupatia turca a fost astfel supusa unui proces de anihilare sistematica, iar supravietuitorii se raspandesc in intreaga lume, in urma primului genocid inregistrat al secolului XX. Numarul estimativ de victime din tabara armeana se afla undeva intre 600.000 si 2.000.000. Un raport al unei subcomisii apartinand Organizatiei Natiunilor Unite a dat cifra de „cel putin un milion”.
La sfarsitul anului 1917 Imperiul Rus se prabuseste si armatele sale au fost retrase de pe frontul caucazian. Armenia de est sau Armenia ruseasca a ramas neprotejata si in primavara anului urmator armata turca avanseaza in directia est, incercand sa ajunga la campurile petrolifere de la Baku, in zona Marii Caspice. Doar un ultim efort de la portile Erevanului salveaza Armenia de est de la soarta compatriotilor sai de la granita cu Turcia. Dupa victoriile din bataliile de la Sardarapat si Bash-Aparan, atacul turc a fost stopat si inversat si Armenia isi declara independenta pe 28 mai 1918.
Surse imagini
- Cover: Rita Willaert - Flickr | CC BY 2.0 Generic