Descrisă în mod frecvent ca un continent în miniatură, a doua cea mai mare insulă a Arhipelagului Canare, Gran Canaria, are doar 1.500 kmp, însă acoperă o diversitate largă de forme de relief, de la coasta accidentată, nordică, traversând pădurile luxuriante și zona vulcanică din centru, până la vechii codri de pin și prăpastiile din sud și vest, ce se deschid spre litoral pentru a oferi faimoasele plaje cu nisip auriu. Plajele și vremea excelentă asigură cadrul perfect pentru turiști, însă există oportunități să evadați de mulțimi pentru a vă afunda într-o completă izolare într-un colț de paradis numai al vostru.
Capitala Las Palmas își datează începuturile încă de pe vremea când Juan Rejón a debcarcat la La Isleta și a întemeiat prima așezare pe insulă. Dezvoltarea incipientă s-a derulat într-un ritm încet, însă o dată cu sosirea lui Cristofor Columb, întețirea traficului maritim și construirea unui port propriu-zis, a fost garantat succesul insulei și rolul acesteia de centru comercial. Astăzi, Las Palmas este cel mai mare oraș al Insulelor Canare și chiar dacă își împarte titlul de capitală a arhipelagului cu vecina Santa Cruz de Tenerife, dispune de o atmosfera mult mai cosmopolită.
Amestecul etnic al orașului reflectă poziția sa geografică între Africa, Europa și America Latină. Marocanii îmbracați în mod tradițional își etalează narghilelele în preajma nord-europenilor și a sud-americanilor. Un paradis pentru iubitorii de shopping, Las Palmas oferă suburbii înverzite de parcuri și clasicele străduțe pietruite, toate convergând spre Playa de Las Canteras, una dintre cele mai bune plaje din lume.
Nordul a fost de mult înlăturat din rândul destinațiilor stereotipe ale insulelor. Climatul umed a binecuvântat ravenele cu o vegetația verde luxuriantă, în timp ce marea sălbatică lovește malurile stâncoase ale insulei. Nu este secțiunea cea mai apreciată de iubitorii de plajă, însă este extrem de populară în rândul excursioniștilor și drumeților de ocazie. Cei ce nu se dau în vânt după prea multă mișcare au parte de o revoluție gastronomică, ce reflectă, la rându-i, poziția geografică a Gran Canaria. Regiunea de nord este bogată în istorie, cu multe vestigii pre-spaniole, grupate mai ales în jurul Gáldar, capitala insulei de până în invazia ibericilor.
Principalele atracții din nord sunt Puerto de las Nieves, Cueva Pintada, trei biserici cochete – Iglesia de Nuestra Señora de la Candelaria din Moya, Santa María de Guía din cartierul vechi și Iglesia de San Juan din Arucas -, valea Agaete, cele câteva piscine naturale, Cenobio de Valerón și Los Tilos de Moya.
Timp ce foarte mulți ani, regiunea centrală, ceva mai accidentată și mai dificil de abordat, putea fi traversată doar printr-o serie de poteci sălbatice, cunoscute sub numele de „caminos reale”. Astăzi, drumeții înrăiți continuă să bată traseele vechi, însă șoselele au luat locul acestora, ca principale căi de acces, fără a furniza însă aceleași senzații. Doar trei lungimi de drum conduc acum spre San Nicolás, cea mai izolată așezare de pe insulă. Este zona excursioniștilor cu dorință de mișcare sau a pescarilor lenevind în mijlocul mării, pe o barcă.
Popularitatea cea mai mare a zonei o au Roque Nublo și Pico de las Nieves, însă turiștii apreciază și Playa de Güigüi, iar iubitorii navigației se îndreaptă spre Puerto de la Aldea. Marea majoritatea a obiectivelor turistice de aici sunt naturale.
Deseori ignorată, partea de est a insulei poate părea un fel de pustietate industrială, însă de-o parte și de alta a șoselei lipsite de atracții se găsesc câteva din cele mai vechi localități ale insulei, cu centre istorice încântătoare. A fost cea mai dens populată regiune în perioada Guanche, aspect atestat de cele câteva sate izolate prin toate colțurile, ocupând atât ravenele crestate, cât și vârfurile dealurilor.
Dacă nordul Gran Canaria poate fi caracterizat de verdele aprins al vegetației, nuanțele din sud variază spre galben și maroniu. Timp de secole, coasta aridă a fost practic nelocuită, până când antreprenorii îndrăzneți au descoperit plajele aurii și climatul perfect pentru a începe promovarea sudului pe piața turistică. Inspre interior, câmpiile uscate lasă locul ravenelor abrupte și pădurilor de pini. Chiar dacă este o zonă ceva mai săracă în istorie, comparativ cu alte părți ale insulei, sudul merită deranjul pentru plaje, soare și o viață de noapte vibrantă.
Sudul se mândrește cu Maspalomas, cu Mundo Aborigen, dar și cu Arteara sau Parcul Palmitos, fără a ignora La Fortaleza de Ansite sau Puerto de Mogán.
Surse imagini
