Ghid turistic L’Aquila

Gran Sasso si piscurile sale maiestuoase, plus Valea Aterno, cu platourile, padurile, pesterile, lacurile si izvoarele sale, se combina pentru a forma atmosfera naturala fermecatoare, in care geniul omului si-a pus amprenta prin lucrari ce sfideaza secolele. Totul vorbeste despre istorie, arta, spiritualitate si civilizatii antice. Atmosfera favorabila propagarii acestui cult al traditiilor este evidentiata in bucataria simpla, poezia folclorului si puritatea artizanatelor. Acestea sunt aromele pamantului din L’Aquila. Capitala Abruzzo se gaseste la poalele Gran Sasso, al carui varf cu o inaltime de 2912 metri este cel mai inalt punct al Italiei de la sud de Alpi. L’Aquila medievala este un oras intrigant si interesant, precum si o baza buna de plecare pentru a calatori in restul regiunii Abruzzo. Numele inseamna „acvila”, simbolul imperiului. De fapt, orasul a fost fondat de imparatul Frederic al II-lea in 1240, ca un bastion defensiv impotriva papilor.

L’Aquila este unul din putinele orase ale Italiei ce nu dispune de un precedent istoric indepartat. In schimb, pentru a popula noul sau oras, Frederic a relocat populatia catunelor si castelelor inconjuratoare, 99 la numar potrivit legendei, fiecare construind propria biserica in noul oras. Dar ceea ce a insemnat norocul L’Aquila in acele vremuri a fost loialitatea fata de regina Giovanna a II-a in 1423, atunci cand orasul a fost asediat timp de peste un an de catre aragonezi. Regina, ca multumire pentru statornicie, a acordat orasului privilegii ce l-au ajutat sa reprezinte timp de cateva secole cel mai important din intregul regat napoletan. Era un oras al lanii, al crescatorilor de animale, al matasii si al sofranului. L’Aquila l-a atras pe Adamo di Rottweil, un elev de-al lui Gutenberg, ce a infiintat o tipografie aici in 1482, una dintre primele din Italia.

Spiritul de independenta al orasului a fost sufocat in timpul luptelor dintre francezi si spanioli pentru ocuparea teritoriului Napoli. Pentru a pedepsi l’Aquila pentru sustinrea lui Francesco I, Carol al V-lea al Spaniei i-a ordonat lui Filippo d’Orange sa-l asedieze si sa-l distruga, iar in 1532 Don Pedro di Toledo a construit castelul „ad reprimendam audaciam Aquilanorum” – „pentru a testa indrazneala locuitorilor acvilelor”. In 1647, in timpul revoltei lui Masaniello, orasul s-a rasculat impotriva spaniolilor si pentru aceasta a fost condamnat la represiuni economice si sociale, cauzandu-i declinul. In 1703 un cutremur puternic aproape ca a ras orasul din temelii, inrautatind si mai tare situatia economica si demografica. L’Aquila a participat activ la miscarile revolutionare pentru a face parte din noua Italie, iar in 1860 a devenit centrul regiunii.

Strazile antice ale L’Aquila sunt presarate, din loc in loc, cu biserici. Cartierul de langa Piazza del Duomo este unul din cele mai atractive din oras. Domul, construit initial in 1297, a fost reconstruit dupa distrugerile suferite in urma cutremurelor si are o fatada stearsa. Biserica din secolul al XIII-lea Santa Giusta dispune de un portal interesant si de un rosone (element decorativ de forma unei ferestre circulare, in stil gotic sau romanic). In Viale Collemaggio puteti vedea biserica Santa Maria di Collemaggio, construita in secolul al XIII-lea de pustnicul Pietro Dal Morrone, devenit ulterior Papa Celestin al V-lea. Basilica este cea mai mare din Abruzzo si are un aspect in cruce. Complextul este compus dintr-un numar de stiluri arhitectonice, o consecinta nu a perioadei in care a fost construit, ci a faptului ca a trecut prin mai multe reconsolidari si restaurari. Astazi dispune de o fatada monumentala, caracterizata de insertii geometrice de blocuri albe si roz, decorata cu doi pilastri, ce creeaza trei arii diferite si un cadru. In partea centrala este o rozeta frumoasa, cu un rand dublu de stalpi si arcade in trifoi. In capela, in partea dreapta a absidei se afla mormantul fondatorului, care in 1313 a fost canonizat ca San Celestine.

O alta biserica pe care ar trebui s-o vizitati este San Bernardino. Aceasta este o biserica renascentista, ridicata in cinstea lui San Bernardino din Siena d catre discipolul lui aquilan, Giovanni di Capestrano. Fatada eleganda, finalizata intre 1525 si 1542 de catre arhitectul Cola d’Amatrice, incorporeaza stilurile Doric, Ionic si Corintian, ce reprezentau spiritul vremii, tinzand spre bucuria perioadei clasice. Interiorul, dupa cutremurul catastrofal din 1703, a fost redecorat in stil baroc. Corpul lui San Bernardino a fost asezat intr-un mausoleu din culoarul drept, construit de Silvestro d’Aquila, un elev de-al lui Donatello.

In L’Aquila nu exista doar biserici minunate, ci si o fortareata din secolul al XVI-lea, numita Castello. A fost construit in timpul dominatiei spaniole la cererea lui Carol al V-lea, cel ce este pomenit pe usa enorma de la intrare, ca un vultur cu doua capete. Folosita in trecut ca un depozit de armament pentru a suprima orice posibila revolta, cu rol si de inchisoare, acum gazduieste Muzeul National Abruzzo, un auditoriu, o sala de conferinte si biroul persoanei responsabile de monumentele si galeriile de arta publice. Un alt monument faimos si un simbol al orasului este Fontana delle 99 cannelle: o fantana cu 99 de canale de scurgere. A fost construita in 1272 si se gaseste intr-o curte interioare pavata in alb si roz, in coltul de langa Porta Rivera. Apa curge prin 93 de capete grotesti si 6 guri de varsare simple, reprezentand stapanii castelelor ce au ajutat la formarea orasului. Originalitatea sa sta si in faptul ca sursa de apa ce aprovizioneaza fantana a ramas necunoscuta.