Mongolia este o întinsă țară interioară, cu o suprafață de trei ori mai mare decât cea a Franței, situată în Asia centrală, între China și Rusia. A fost incomensurabil mai mare în timpul perioadei cuceririlor mongole, sub Ginghis Han și Kubilai Han. Până în secolul XX, Mongolia a fost de două ori mai mare decat în prezent, incluzând porțiuni mari din Siberia și zona cunoscută acum sub numele de Mongolia Interioară, controlată de China.
Mongolia are 3.000 de km de graniță cu Rusia în partea de nord și 4.670 km de granita cu China în partea sa sudică. De la nord la sud, poate fi împărțită în patru mari zone: stepă de munte și pădure, stepă de munte, semi-deșert și deșert, acesta din urma ocupând aproximativ 3% din suprafața sa totală. Mongolia este una dintre țările cu cea mai mare altitudine din lume, cu o cota medie de 1.580 m. Cei mai înalți munți ai săi se găsesc în vestul său extrem. Munții Altai Mongoli Nuruu sunt în permanență acoperiți de zăpadă iar cel mai înalt vârf de aici, Tavanbogd, are 4.370 m înălțime și formează un ghețar superb, care domină imaginea aeriană de peste Mongolia, Rusia și China. Între vârfurile semețe găsim deșerturi aride, unde precipitațiile sunt evenimente extrem de rare. Cea mai scazută altitudine o întâlnim în partea de est a țării, în jurul lacului Khuch – 560 m. Stepele extinse, care acoperă centrul și estul Mongoliei sunt cu adevărat inima acestui ținut izolat. În sud găsim domeniul deșertului Gobi, cu dunele sale largi de nisip și canioanele din partea sa estică, zonă denumită „cimitirul dinozaurilor”. Deșertul acoperă cu preponderență teritorii ale Mongoliei, dar se extinde și pe teritoriul Chinei, înspre sud. Mare parte din restul țării este acoperită de pășuni, locul în care descoperim faimoșii căluți Takhi, cei pe care Ginghis Han i-a folosit în campaniile sale de cucerire.
Mongolia este punctată de aproximativ 4.000 de lacuri, cel mai mare dintre ele, Lacul Huvsgul, conținând 2% din rezerva de apă dulce a planetei.
Populația
Populația Mongoliei este acum de aproximativ 2,7 milioane de locuitori. Rata creșterii populației oscilează în jurul valorii de 2,8%. Două treimi din totalul locuitorilor țării au până în 30 de ani iar 40% sunt copii, până în 14 ani. Mare parte din creșterea accelerată a populației a fost absorbită de zonele urbane ale țării, lucru ce a dus la majorarea populației urbane până la 1 milion de locuitori, din care se evidențiază net Ulan Bator, cu aproximativ 900.000 locuitori. În timp ce densitatea medie în Mongolia este de 1 locuitor/kmp, densitatea în deșertul Gobi este de 0,2 locuitori/kmp. 75% dintre locuitori sunt vorbitori de mongolă Khalha, limba oficială a statului, 15% din totalul populației vorbind alte limbi de origine mongolă. Minoritățile etnice sunt în principal vorbitoare de limbi turcice, precum kazahă, tuvinian, urianhai și hoton.
Grupuri etnice: 85% mongoli, 7% populații de origine turcică, 5% tungusic și 3% alte grupuri. Patru milioane de mongoli locuiesc în prezent în afara țării.
Climat
Cunoscută sub numele de „Țara cerului albastru”, Mongolia este o țară însorita, 250 de zile din an fiind senine. Mongolia are veri calde și ierni extrem de reci. Țara reprezintă cel mai bun exemplu de climă continentală din lume, cu intervale extreme de temperatură, atât diurne, cât și anuale. Temperatura anuală în majoritatea țării este sub punctul de îngheț între lunile noiembrie și martie, aproape de punctul de îngheț în aprilie și octombrie. Se întâlnesc nopți cu temperaturi mai joase de -40 grade Celsius în fiecare an, minima înregistrată fiind de -55 grade Celsius în zona lacului Uvs. Extremele din timpul verii ating 40 de grade Celsius în Deșertul Gobi și 33 de grade în capitala Ulan Bator.
Împărțire administrativă – Regiuni
21 de provincii („aimags” în mongolă), capitala Ulan Bator, 3 mari orașe autonome: Darkhan, Erdenet și Choir. Provinciile sunt divizate în „soums” sau districte (în total 298). Cea mai mare provincie este Provincia Gobi de Sud („Umnugobi Aimag”) și ocupă o suprafață totală de 165.000 kmp. Din cauza condițiilor climatice severe, provincia are și cel mai mic număr de locuitori, aproximativ 42.000.
Cultura
Modul de viață mongolez este unul nomad și în strânsă legătura cu mișcarea animalelor în habitatul lor natural. În ciuda urbanizării, tradițiile stepei joacă încă un rol important. Chiar și în orașele mari, majoritatea mongolilor locuiesc încă in tradiționalele iurte sau „Ger” („Ger” în mongola înseamnă casă), corturi albe și largi, care pot fi ușor mutate dintr-un loc într-altul și au un aspect general: ușa este poziționată întotdeauna spre sud, spre spate și puțin spre vest se găsește locul de onoare în care se primesc oaspeții, partea din spate (numită khoimor) este locul în care stau bătrânii și se păstreaza lucrurile de valoare, iar pe zidul din spate este altarul familiei, cu imagini budiste, fotografii de familie și valizele. Obțineți un ghid local pentru a vă explica zecile de reguli tradiționale, superstițioase sau religioase, asociate cu aceste construcții „Ger”.
Mongolii au avut întotdeauna la inimă budismul tibetan iar legăturile dintre Mongolia și Tibet sunt vechi și adânci. O dată în viață, fiecare mongol budist devotat încearcă să ajungă în batrânul oraș Lhasa; tibetanii, în schimb, s-au bazat întotdeauna pe diverse grupuri mongole pentru a-și susține puterea politică. La momentul preluării puterii de către comuniști, în 1921, în Mongolia existau 110.000 de lama (calugări), trăind în aproximativ 700 de mănăstiri. Începând cu 1930, mii de calugări au fost arestați, trimiși în lagărele de muncă din Siberia și de atunci, nimeni n-a mai auzit nimic de ei. Mănăstirile au fost închise și jefuite și toate cultele religioase au fost scoase în afara legii. Libertatea de religie nu a fost restaurată până în 1990. De atunci până acum, în Mongolia a avut loc o renaștere fenomenală a budismului (și altor religii). Mănăstirile au fost redeschise și unii dintre foștii lideri ai comuniștilor au devenit „lama”. Toate mănăstirile și templele (sum) au nume tibetane. Există un număr semnificativ de musulmani suniți în partea de vest a Mongoliei, mulți dintre ei fiind kazahi.
Pictura, muzica și literatura mongolă sunt dominate de budismul tibetan și nomadism. Dansurile „tsam” sunt efectuate pentru a exorciza spiritele rele și sunt influențate de nomadism și șamanism. În afara legii pe vremea regimului comunist, aceste tradiții au fost reluate recent. Muzica tradițională implică un număr mare de instrumente muzicale și stiluri. În cânturile tradiționale mongole vocile masculine antrenate provoacă un gen de sunete guturale puternice, transmițând mai multe sunete în același timp. Muzica tradițională și dansul nu sunt complete fără un dram de contorsionism, o veche tradiție mongolă.
Mongola, limba oficială a statului, face parte din aceeași mare familie de limbi uralo-altaice, care cuprinde limba finlandeză, turcă, kazahă, uzbekă și coreeană. Începând cu 1944, alfabetul oficial al limbii mongole a fost alfabetul chirilic rusesc. Scriitori mongoli au produs o operă literară extinsă, prea puțin cunoscută de către europeni. Doar de curând, literații mongoli au început să traducă cele mai importante texte ale lor – „Mongolun Nigucha Tobchiyan” (Istoria Secretă a Mongolilor) – care celebrează zilele de măreție ale mongolilor.
Un vechi proverb mongol spune „micul dejun să-l servești singur, prânzul să-l împarți cu prietenii iar cina cu dușmanii tăi”. Cele mai importante mese ale zilei sunt, pentru mongoli, micul dejun și pranzul, care consistă, în mod obișnuit, în carne fiartă de oaie cu foartă multă grasime și faină, unele produse lactate și orez. Kazahii din vestul țării adaugă ingredientelor obișnuite și carnea de cal. Mongolii sunt mari băutori de ceai și băutura clasică este „suutei tsai” (ceai sărat în care se adaugă lapte). Bărbații care refuză să bea vodcă sunt considerați timizi sau lași, în timp ce păstorii își prepară singuri băutura numită „airag”, un fel de lapte de cal fermentat amestecat cu alcool, în proporție de 3%. Mulți mongoli distilează produsul mai departe, producând băutura numită „shimiin arkhi”, adăugând alcool, până la o proporție de 12%.
Surse imagini
