Mongolia a fost locuita de peste 800.000 de ani. Inca din timpuri preistorice, a fost tara nomazilor care au format, din cand in cand, congregatii mai mari, crescand in importanta. Primii dintre acestia, cunoscuti sub numele de Xiongnu, au fost unificati, cu scopul de a forma o confederatie, de catre Modu Shanyu, in 209 i.Hr.. In timpul secolelor al VII-lea si al VIII-lea, teritoriul a fost condus de catre uiguri, khitani, apoi jurcheni. Pana in secolul al X-lea, tara a fost divizata intre numeroase triburi, legate prin aliante tranzitorii si implicate in lupte interne generate de conflicte stravechi.
In haosul din a doua partea a secolului al XII-lea, o capetenie numita Temugin, reuseste sa unifice triburile mongole dintre Manciuria si Muntii Altai. In 1206, el a luat titlul de Ginghis Han si incepe sa poarte o serie de campanii militare – renumite pentru brutalitate si ferocitate – invadand aproape intregul continent asiatic si formand, in urma acestora, Imperiul Mongol, cel mai mare imperiu continental din istorie. Sub conducerea succesorilor sai, imperiul s-a intins de la vest la est, din Polonia pana in Coreea, de la nord la sud, din Siberia pana in Golful Oman si Vietnam, acoperind 33.000.000 kmp.
Urmatoarele secole sunt caracterizate de lupte violente pentru putere, intre diferite fractiuni militare, in special intre descendentii lui Ginghis Han si opozantii acestora, precum si de numeroase invazii ale armatelor din China. Ultimul han mongol a fost Ligden Han, in prima parte a secolului al XVII-lea. El intra in conflict cu manciurienii in luptele pentru jefuirea oraselor chinezesti si reuseste sa unifice mare parte a triburilor mongole. Pana in 1911, manciurienii au detinut controlul asupra Mongoliei, printr-o serie de aliante si casatorii, precum si masuri militare si economice.
O data cu sfarsitul dinastiei Qing, Mongolia isi declara independenta, prin Bogd Han, in 1911. Cu toate acestea, noua Republica Chineza a sustinut ca Mongolia este parte a propriului teritoriu. Aria controlata de catre Bogd Han este aproximativ cea a Mongoliei Exterioare. In 1919, dupa revolutia din octombrie din Rusia, trupele chinezesti conduse de catre Xu Shuzheng ocupa Mongolia. In 1924, dupa moartea liderului religios si regelui Bogd Han, se proclama Republica Populara Mongola, cu sprijinul primit din partea Uniunii Sovietice. Epurarile staliniste din Mongolia incep in 1937 si duc la moartea a peste 30.000 de oameni. Imperialismul japonez devine insa alarmant, dupa invazia si cucerirea Manciuriei, in 1931. In timpul razboiului ruso-japonez din 1939, armatele sovietice apara cu succes Mongolia in fata expansionismului japonez. Dupa infiintarea Republicii Populare Chineze, ambele tari isi recunosc mutual independenta, pe 6 octombrie 1949. Mongolia continua apropierea de Uniunea Sovietica, in special dupa ruptura chino-sovietica de la sfarsitul anilor ’50. In anii ’80, un numar de aproximativ 55.000 soldati sovietici erau plasati, strategic, in Mongolia.
Introducerea perestroika de catre Mihail Gorbaciov la inceputul anilor ’90, influenteaza puternic politica Mongoliei, conducand la Revolutia Democratica si introducerea sistemului politic multipartid si economiei de piata. O noua constitutie a fost adoptata in 1992 si „Republica Populara” dispare din numele oficial al statului. Tranzitia spre economia de piata a fost pe alocuri anevoioasa, inceputul anilor ’90 aducand inflatia si lipsa alimentelor. Primele victorii politice ale non-comunistilor au venit in 1993 pentru postul de presedinte, respectiv in 1996 pentru parlament.
Surse imagini
