Există două republici Moldova: una a noastră și una a restului lumii – și când spunem „a noastră” nu încercăm să sugerăm în vreun fel că ne-ar aparține, ci că mai degrabă una cu care noi suntem obișnuiți și care se găsește în sufletele noastre, de români. Țara vecină și atât de mult iubită de către noi, a fost parte a Uniunii Sovietice până în 1991. De atunci, încearcă din răsputeri să iasă din cercul de umbră în care a intrat, cu o populație împărțită între partizanii Rusiei și cei ce doresc un drum comun european, alături de România. Pentru noi, înseamnă mai mult decât pentru oricine altcineva – poate că este o declarație subiectivă, dar nu trebuie să ne intereseze declarațiile, ne interesează pur și simplu familia noastră. Pentru restul lumii, rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, despre care mulți nici măcar n-au auzit.
O țară în permanent conflict, mânată de interese obscure, în care găsim o enclavă transnistreană susținută de Moscova, dar nerecunoscută ca stat de comunitatea internațională, Moldova este paradisul vinurilor de calitate și al bisericilor, tărâmul contrastelor și al clădirilor gri, de tip comunist. Trebuie să recunoaștem, totuși, un oarecare progres, poate rezultatul exodului a sute de mii de moldoveni cu pașaport românesc, plecați la muncă în țările Europei, poate rezultatul inerent al progresului, al libertății.
În afara vinului excelent, produs în mare parte de proprietarii de terenuri în propriile grădini, Moldova este slab industrializată. Din punct de vedere turistic și lăsând la o parte orice sentiment patriotic, lipsa industriei înseamnă râuri nepoluate și zone întregi neexplorate. Pentru mulți dintre noi înseamnă o reminiscență a unui vast imperiu, ale cărui urme pot, după caz, uimi, șoca sau pur și simplu… interesa.
Capitala Chișinău își revine și acum după distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, în urma cărora au crescut clădirile comuniste, iar în perioada mai recentă câteva exemple de arhitectură modernă. Totuși, câteva bijuterii istorice au supraviețuit și ele merită vizitate. Orheiul Vechi dispune de un vechi complex bisericesc sculptat în stâncă, iar în imediata apropiere, satul Ivancea este o frumoasă localitate medievală, populată, în mare parte, de etnici ucrainieni. Cahul, la două ore de mers cu mașina de la Chișinău, dispune de câteva izvoare termale, în timp ce Mileștii Mici este gazda unei uriașe rețele subterane de crame, ce se întind pe o lungime totală de 120 de kilometri.
În ciuda tuturor acestor calități, sunt puțini cei care au vizitat Moldova sau planifică să o viziteze în viitorul apropiat. Este păcat, pentru că putem intra acolo fără probleme, pentru că acolo putem comunica așa cum o facem la noi acasă. Este pacat pentru că, deși cu sânge românesc în vine, unii prefera să-și ignore familia, de moldovean, aceeași familie care a dat omenirii cultura Cucuteni, aceeași familie de daci.
Surse imagini
- Cover: Maria Lupan - Unsplash | Licență Unsplash
