Ghid turistic Portugalia

Dată: 08 Feb 2014
Autor: 

Considerată o perioadă lungă de timp un paradis al căutătorilor de soare şi practicanţilor de golf, Portugalia poate deveni în conştiinţele voastre una dintre bijuteriile neatinse ale Europei, atunci când ştiţi unde să cautaţi, când îndrăzniţi să exploraţi mai adânc. Acest pământ al satelor tradiţionale şi al oraşelor pline de viaţă are o zonă rurală absolut şarmantă, adăpostind comori istorice greu de egalat şi o combinaţie valoroasă de situri protejate UNESCO - minuni naturale şi culturale ce vă dezvăluie crâmpeie ale aceste naţiuni de navigatori.

Capitala vibrantă şi subevaluată a acestei ţări este Lisabona, care laolaltă cu vecinul său nordic, oraşul Porto, sunt locuri magice pentru cei ce se încumetă să rătăcească pe străzile înguste, prin pieţele maiestoase pe unde trec tramvaie de vârsta bunicilor noştri. Ambele oraşe oferă porţia lor proprie de ispite, cuprinzând atât restaurante contrastante, buticuri multicolore, cafenele boeme şi cluburi de noapte cochete ce se folosesc foarte bine de compania selectă a malurilor mării. Rivalitatea sportivă dintre aceste două mari oraşe portugheze este de asemenea bine cunoscută, dezvăluind sufletele pasionale ale portughezilor, latini la origini.

Oraşele mai mici oferă ceva diferit dar la fel de încântător: întregi cartiere medievale, bine conservate, precum cele din Évora, Coimbra, Guimarães şi Braga, ce merită pe deplin vizitate. În afara oraşelor, călătorii se pot bucura de vremea însorită a Portugaliei, rătăcind în jurul podgoriilor vechi de sute de ani, vizitând satele de piatră din munţi sau absorbind lumina binecuvântată a soarelui de pe magnifica coastă sudică. O călătorie în jurul acestor părţi ale ţării va căpăta un grad de autenticitate dacă mergeţi să vă scăldaţi într-una din staţiunile bogate în ape sulfuroase. Guvernul a garantat accesul total la minunatele abaţii, mănăstiri şi palate după cel de-al doilea război mondial, transformând câteva dintre ele în facilităţi de cazare.

Decorul spectaculos se întinde de-a lungul întregii coaste, oferind stânci impozante şi plaje sublime unde vă puteţi bălăci în confortul intimităţii. Mai mult decât un fundal static, peisajul strălucitor formează scena aventurilor în aer liber. Algarve este gazda unei mulţimi de terenuri de gold, dar şi locul perfect pentru cei care doresc doar puţină mişcare în aer liber. Monchique şi Silves sunt potrivite pentru căţărări, iar Sagres, odinioară cunoscut ca fiind capătul lumii, a făcut obiectul multor vise pentru navigatori. Încântătoarele Azore şi Madeira sunt două insule din largul coastei portugheze care merită şi ele atenţia voastră.

Pentru cei în căutarea unei experienţe mai deosebite, sunt disponibile câteva festivaluri şi evenimente culturale. Descoperiţi „fado”, muzica melancolică a Portugaliei, răspunsul ţării la blues-ul internaţional, admiraţi arhitectura captivantă a localităţii Manueline sau degustaţi vinurile de pe valea Douro. Poate cea mai inedită experienţă pentru turiştii aventuroşi este scufundarea în apele limpezi din largul ţării, în căutarea rămăşiţelor legendarei Atlantida, aflată, spun unii, undeva în zona Azorelor sau a insulei Berlenga, prima linie de apărare în faţa invadatorilor.

Poate că este o ţară de mici dimensiuni dar Portugalia reuşeşte să fie atât incredibil de frumoasă, precum şi incredibil de surprinzătoare. Aceste calităţi sunt exemplificate cel mai bine în capitala Lisabona, oraş ce a împrumutat recent un aer contemporan, strălucire însă fără a frapa, păstrand în acelaşi timp atmosfera de modă veche, aşa cum îi stă bine unei metropole istorice. Dacă faceţi o vizită în suburbii, puteţi vedea şi partea mai domoală a vieţii portugheze - Alentejo, Beiras sau Trás-os-Montes, prezintă astfel de caracteristici. În ciuda masivelor fonduri de infrastructură europene, partea centrlă şi de nord-est a Portugaliei rămâne bizară, în mod evident subdezvoltată. Pentru cei ce doresc o excursie în locuri inedite, aici există câteva oportunităţi fantastice de a experimenta localităţile mai mici, cătunele şi regiunile rurale ce par încă adormite în secolele demult apuse.

Portugalia cuprinde pe teritoriul ei o linie clară de delimitare a celor două zone - nord şi sud - ce nu ţine neapărat de istorie, ci mai degrabă de geografie şi climă. Deasupra acestei linii imaginare, corespondentă mai mult sau mai puţin cu albia fluviului Tajo (sau Tagus), oamenii sunt în general de origini celtice şi germanice, trăind din cultivarea porumbului, a verzei sau a cartofilor. Aici, la Guimarães, în partea de nord, s-a născut naţiunea lusitană, în urma recuceririi teritoriilor ocupate de maurii din nordul Africii şi tot aici s-a dezvoltat industria incipientă a ţării, în jurul oraşului Porto, încă un centru economic major. Romanii şi apoi maurii s-au stabilit la sud de Tajo, unde au putut fi dezvoltate domenii agricole extinse, producând clasicele culturi mediteraneene, precum portocalele, măslinele, smochine şi plută.

Evenimentele mai recente sunt şi ele incluse în acelaşi tipar. Revoluţia din 1974, ce a pus capăt unei dictaturi de 48 de ani, a început în sud, într-o arie controlată de latifundiari bogaţi şi o mână de lucru dependentă de aceştia. O acţiune a nordului vine ca o reacţie la evenimentele din sud, un nord mai precaut, condus din umbra de autorităţile bisericeşti. Un efect mai profund decât revoluţia a fost migrarea masivă a populaţiei, acţiune ce a avut ca rezultat alterarea atitudinii portughezilor. După Lisabona, cea mai mare comunitate de portughezi este în Paris dar există muncitori răspândiţi în toată Europa şi America de Nord. Întorcându-se, oamenii au adus idei noi, moderne, contestând multe din valorile rurale vechi. Influenţele culturale au sosit şi ele, prin emigranţii plecaţi în coloniile africane din Capul Verde, Mozambic sau Angola, în timp ce relaţiile strânse cu Brazilia devin evidente.

Cea mai mare influenţă rămâne însă marea. Portughezii sunt conştienţi şi mândri ca sunt o naţie de marinari. Navigatori precum Vasco da Gama au condus primele explorări ale Africii şi ale lumii noi, iar aceste legături au furnizat constant noi curente culturale pe scena socială a Portugaliei: muzica fado auzită în Lisabona sau Coimbra sau arhitectura cu influenţe maure din Manueline, cea care furnizează şi cele mai distincte monumente ale ţării.

Această istorie glorioasă a condus şi la o caracteristică ciudată a naţiei portugheze, „saudade” (nostalgie), un aer nostalgic, cumva de resemnare, urmărit de sentimentul ca trecutul va influenţa întotdeauna viitorul şi-l va pune în umbră. Anii de sud dictatorul Salazar, ce au luat sfârşit o dată cu revoluţa din 1974, au avut menirea de a amplifica aceste sentimente, o caracteristică determinată şi de atitudinea elitei din conducerea ţării, ce a negat cu încăpăţânare influenţele celorlalte state europene. Doar în perioada recentă aceste lucruri au început să se schimbe cu adevărat iar portughezii au început să fie mai atraşi de oraşele mari, precum Lisabona sau Porto. Pentru cei care au rămas în zona rurală, viaţa este la fel de tradiţională, de multe ori dezarmantă pentru străini, iar interacţiunile sociale par fixate în trecut.