Paradisul ascuns al Insulelor Eoliene

Insula Salina, una din cele șapte insule importante a arhipelagului Eolian Insula Salina, una din cele șapte insule importante a arhipelagului Eolian

Detalii Sicilia

Insulele Eoliene sau așa cum sunt cunoscute de italieni Isole Eolie, sunt o apariție misterioasă în largul apelor nordice ale Siciliei. Sunt locuri magice, adevărate crâmpeie de rai, ce au inspirat, de-a lungul timpului, scriitori și pictori deopotrivă. Atunci când aerul este limpede, în zilele însorite, se pot vedea clar siluetele albe ale caselor agățate de coasta accidentată; altădată, totul este învăluit într-o ceață mistică, doar pe jumătate vizibil. Serenitatea adormită ce pare să înconjoare acest arhipelag maschează existența sa spectaculoasă: două dintre insule sunt încă active din punct de vedere vulcanic, iar perioada iernii aduce după sine furtuni devastatoare. În contrast, anotimpul estival găsește pe Insulele Eoliene o puzderie de turiști, atrași aici de miturile asociate insulelor și alimentați de puterea lor elementară, imprevizibilă.

Mituri și istorie în Eoliene

Vulcanii eolienelor au fost identificați în mitologie drept gurile iadului și în Insulele Eoliene se spune că își avea atelierul maestrul Vulcan, fiul lui Jupiter. Insula Vulcano a fost numită după zeul roman al focului și al prelucrării fierului, în timp ce o altă insulă a luat numele lui Liparus, a cărui fiică, Ciane, s-a căsătorit cu Aeolus, stăpânul vânturilor și al navigației. Aeolus, pe de altă parte, a dat numele întregului arhipelag. Vânturile erau păastrate cu sfințenie în peșterile insulelor și a fost oferite lui Ulise într-un sac, pentru a le purta în călătoriile sale. Echipajul său curios a deschis sacul, eliberându-le, fapt ce a dus la deturnarea navei înapoi în port.

Portul Lipari și fortificațiile medievale
Portul de agrement din Lipari – în dreapta vedem zidurile de apărare și ruinele castelului din Lipari

Primii locuitori istorice ai Insulelor Eoliene au exploatat resursele vulcanice de aici, în special a obsidianului, o rocă de consistența sticlei topite, deosebit de rezistentă, folosită la fabricarea de unelte. Resursele erau apoi comercializate pe uscat sau pe insulele Mediteranei, aducând venituri substanțiale locuitorilor. Insulele au fost atrase mai aproape de influențele grecești la sosirea refugiaților de război în jurul anului 580 î.Hr (după bătălia de la Selinus, dintre Hannibal Mago, regele Siciliei și grecii dorici – a nu se confunda cu faimosul Hannibal, ce a trăit câteva sute de ani mai târziu). Grecii și-au stabilit bazele în citadela fortificată de la Lípari și s-au aliat cu Cartagina, fapt ce a transformat cea mai mare insulă a arhipelagului într-un centru principal al Primului Război Punic.

Pentru daunele provocate, Lípari și grecii săi au fost anihilați de romani în 251 î.Hr. iar insulele au devenit parte a provinciei romane Sicilia, plătind taxe grele pentru exportul de obsidian. Insulele își schimbă ulterior suveranii, înainte de a fi abandonate, în cele din urmă, din cauza atacurilor piraților din nordul Africii, ce au culminat cu măcelul din 1544, provocat de faimosul Barbarossa (Khair ed Din), în urma căruia 10.000 de persoane și-au pierdut viața.

Unificarea Italiei a găsit Insulele Eoliene servind ca închisoare pentru exilații politici, un rol pe care l-a purtat până după cel de-al Doilea Război Mondial, cu oponenții politici ai fasciștilor trimiși pe insula Lípari. Ultimul deținut politic de aici a fost, în mod paradoxal, fiica dictatorului italian Mussolini, Edda Ciano, în 1946. Până în 1950, la masiva emigrație în Australia, numărul de locuitori din insulele a fost micșorat până la un grup de familii. Filmul turnat aici de Rossellini, ce poartă numele celebrului vulcan Strómboli și lansat în 1949 – Terra di Dio -, cu Ingrid Bergman în rolul principal, a făcut faimoase insulele în fața lumii întregi.

Începuturile turismului

Yacht în largul Lipari
Turismul în Eoliene – yacht de pescuit în largul Mediteranei

Curioșii au început să viziteze Insulele Eoliene, mulți dintre ei cumpărându-și aici proprietăți de vacanță, urmați de alți regizori și producători de film, pionieri în domeniul fotografiei subacvatice. Astăzi, economia se bazează pe turism, cu hoteluri ridicate în mijlocul ținuturilor aride, ce beneficiază de condiții moderne, cu apă potabilă și electricitate. Cu toate acestea, mult din splendoarea primitivă s-a păstrat, o frumusețe care reușește să atragă în continuare echipajele de filmare, iar platourile pe care s-au realizat Il Postino în 1994 pe insula Salina, și Caro Diario, în același an de către Nanni Moretti, au oferit popularitate în plus. Începând cu anul 2000, Insulele Eoliene au fost incluse în patrimoniul universal UNESCO.

Cea mai apropiată insulă de Sicilia este magnetul tuturor excursioniștilor ocazionali din sudul Italiei – Vulcano, cu băile sale de nămol, izvoarele termale, plajele cu nisip negru ca tăciunele și un crater vulcanic fumegând. Peste canal se găsește insula principală, Lípari, centrul sistemului de transport cu feribotul spre continent și Sicilia, cea mai bună bază de plecare pentru a vizita fiecare dintre Insulele Eoliene. Dispune și de cea mai variată gamă de unități de cazare, fiind singura insulă locuită și vizitată permanent în perioada iernii. Din grupul central de insule, Panarea este cea mai mică dar și cea mai apreciată, vizitată în timpul verii de turiștii exclusiviști, la bordul iahturilor de milioane de dolari.

Cea mai faimoasă dintre Insulele Eoliene pare să fie Strómboli și vulcanul său activ, atracție favorită pentru tot felul de celebrități. Cartierul îmbrăcat în alb, Piscità, este cea mai căutată destinație de pe insule, cu vile luxoase, achiziționate de cei mai bogați la prețuri scandalos de mari. Isola di Salina, cu cele două vârfuri gemene, este poate cea mai frumoasă surpriză – a doua în dimensiuni după Lípari. Atrage turiști mai puțin pretențioși și rămâne înverzită pe toată perioada anului datorită terenului neobișnuit de fertil. Filicudi, mult timp favorita starurilor și a celebrităților, are ceva din atmosfera elegantă cu care aceștia sunt obișnuiți, însă își păstrează tradiționalismul și atmosfera relaxantă. O dată ajunși aici, trebuie să faceți un mic efort de imaginație pentru a realiza felul în care se trăia aici acum 20, poate 100 de ani. Dacă sunteți în căutarea unor astfel de momente, faceți un efort să ajungeți pe îndepărtata Alicudi, o destinație turistică deloc atinsă de turismul de masă, o caracteristică mai greu de apreciat de turiștii clasici.

Fiecare dintre Insulele Eoliene este îmbrățișată de apele extraordinar de limpezi ale Mării Mediterane, o trăsătură unică pentru coasta nordică siciliană. Plajele cu nisip sunt rare și tind să nuanțeze în negru, în timp ce excursiile la bordul diferitelor ambarcațiuni, disponibile în fiecare din porturile eoliene, vă oferă accesul spre cele mai izolate și mai paradisiace golfulețe, peșteri subacvatice ascunse, locuri perfecte pentru scuba-diving și snorkelling. Lípari și Salina sunt singurele două Insule Eoliene unde vă puteți gândi la transportul rutier, însă, dacă sunteți cu mașina, cel mai bine o lăsați parcată în Sicilia sau în Italia continentală înainte să vă îmbarcați. Ambele, Lípari și Salina,  dispun de o rețea rutiera destul de bine pusă la punct, dar puteți închiria și biciclete, mopede sau scutere.

Spaghetti „alla Strombolana”
Spaghete delicioase preparate în Strómboli

Mâncarea din Insulele Eoliene are un caracter unic, peștele fiind felul principal, însă asezonat cu capere, măsline și ierburi aromatizante alpine crescute aici, în timp ce strugurii Malvasia oferă aromele unora dintre cele mai vechi vinuri din Sicilia. Celelalte ingrediente, la fel cum este și cazul apei potabile, trebuie să fie importate de pe uscat, astfel că restaurantele tind să fie destul de scumpe, la fel cum se întâmplă și cu cazarea. Facilitățile ce oferă camere simple se întrec cu hotelurile de tip boutique, împrăștiate pe toată suprafața insulelor, însă prețurile mari și disponibilitatea scăzută sunt comune în perioada verii, atunci când la modă este mezza-pensione (demi-pensiune) și sejururile de mai multe nopți.

Transport și climă

Feriboturile și ambarcațiunile cu aripi portante parcurg distanțele dintre insule pe toată durata anului – în locuri mai îndepărtate, precum Alicudi, cu o populație permanentă de doar 100 de locuitori, ele ajung, în general, în jurul orei prânzului. Serviciile turistice se reduc drastic în extra-sezon (în principiu, între octombrie și mai), însă veți putea vizita oricare dintre insule, în orice zi a săptămânii. Recomandăm vizita aici în afara sezonului turistic de vară, când absența reconfortantă a turiștilor generează prețuri mai mici de cazare. Totuși, aveți grijă, multe dintre facilitățile de cazare și masă sunt închise pe toată perioada iernii, iar dacă vremea se deteriorează riscați să rămâneți blocați zile întregi.

Arhipelagul este lovit de furtuni în timpul iernii, între octombrie și martie. Chiar și în timpul verii puteți avea parte de furtuni sau rafale puternice de vânt, iar valurile înalte pot duce la anularea unora dintre serviciile de transport dintre insule și uscat sau Sicilia. Dacă se întâmplă așa, nu aveți altceva de făcut decât să vă relaxați și să așteptați perioada mai liniștite, până când furtunile se încheie și apele învolburate se retrag.

Ultimele articole

Lacul Bow, Canada

Cele mai frumoase peisaje din Canada

În România, de obicei, nu luăm în calcul Canada. Totuși, adevărul este că greu ni se poate întâmpla să descoperim o ț...
Plaja Voulisma, în Agios Nikolaos, Creta

Cele mai frumoase locuri din Grecia

Lista celor mai frumoase locuri din Grecia este afișată puțin mai jos, în clar - toate cele 26 de destinații la care ...
Aeroportul din Palermo

Aeroporturi Sicilia

O insula importantă în peisajul turistic mediteranean, Sicilia este foarte bine conectată de principalele orașe din I...
Vapor al companiei de croaziere Aida

Croaziere în Europa

Caracteristica unică a croazierelor este diversitatea oferită, atât la nivelul serviciilor de la bord, a duratei sau ...