Casa Julietei din Verona

Pornind spre sud din Piazza delle Erbe descoperim strada numită în cinstea familiei Capello – Via Capello, a cărei istorie o putem citi astăzi, într-o formă lirică, mai mult sau mai puțin apropiată de adevăr, în opera lui Shakespeare, sub numele de Capulet. Este strada pe care, la numărul 23, se găsește Casa di Giulietta, o reședință care, în ciuda asocierii romantice din opera marelui poet britanic și a aspectului pitoresc pe care-l oferă curtea și balconul, nu poate să fi fost decorul poveștii lui Shakespeare, decât motivul de inspirație.

Poate cel mai memorabil lucru despre această casă, cu un balcon prea înalt pentru scene tramatice exhibiționiste, este numărul fantastic de însemnări ale îndrăgostiților, dispuse pe tot spațiul oferit de zidurile de la intrarea în curte. Chiar dacă familiile Capello și Montecchi (Montagues din „Romeo și Julieta”) au existat cu adevărat, personajele principale sunt rezultatul pur al imaginației scriitorului. Mai mult, disputa dintre două familii rivale, deși un eveniment obișnuit în Verona, încheiat de obicei cu un armistițiu la o masă prietenească, nu se aplică în cazul familiilor noastre pentru că nu lăsat în urmă nicio dovadă scrisă.

Fără a ține seama de adevărul istoric, poate mânați din dorința de a crede o așa poveste de dragoste, italienii au construit o statiue din bronz ce o reprezintă pe Julieta într-un colț al curții. Pieptul ei drept este astăzi lucios din cauza zecilor de mii de mâini ce l-au atins, cu gândul la norocul în dragoste. Casa în sine, construită la începutul secolului al XIV-lea, a fost destul de bine conservată, însă este, în mare parte, goală. Verona dispune și de alte simboluri false generate de povestea lui Romeo și a Julietei: o locuință modestă pe Via Arche Scaligere nr. 4 și Tomba di Giulietta, presupusul mormânt din partea de sud-vest a orașului, într-o mănăstire dedicată lui San Francesco al Corso. Incinta funerară oferă și prilejul de a vedea câteva sute de amfore romane, vestigii bizare pentru un astfel de loc, depozitate într-un fel de cușcă în pivnița sihăstriei.