Teritoriile contemporane ale Afganistanului au reprezentat, de-a lungul timpului, centrul mai multor imperii, inclusiv regate greco-budiste, Imperiul Kusanilor (sec. III i.Hr. – sec. II d.Hr) sau dinastiile musulmane Ghaznavid si Ghurid. A fost o baza de actiune pentru multi dintre conducatorii Indiei, in special cei moguli.
Natiunea moderna a aparut in secolul al XVIII-lea din triburile Pashtun, ca reactie a declinului imperiilor persane si indiene. In timpul secolului al XIX-lea, Afganistanul lupta cu succes impotriva puterilor coloniale, fiind o zona tampon intre Rusia si India britanica. Cele trei razboaie anglo-afgane (1839 – 1842; 1878 – 1880; 1919) ai fi putut sa zamisleasca un sentiment nationalist puternic insa, Afganistanul este macinat constant de conflictele interne. Prima jumatate a secolului al XIX-lea a fost marcata de o dusmanie de moarte intre cele doua ramuri ale Durrani Pashtun, cu reusita finala a fractiunii numite Mohammadzai care reuseste sa conduca pana in 1978. Rahman (Hanul Abdorrahman, 1880-1901) a extins autoritatea sa asupra intregii tari prin depasirea rezistentei membrilor propriului trib si infrangerea triburilor Pashtun Ghilzay, Hazaras, si Kafirs(Nuristani).
Desi in timpul regimului sau a reusit sa aduca stabilitatea politica, tacticile sale violente au dus la conflicte interne intre Pashtuni, intre siiti si suniti, ca si intre populatiile din zona rurala si cele din orase. Regele Amanullah (1919 – 1929) incearca sa implementeze noi reforme dar esueaza. Incercarea de a institui un guvern parlamentar dupa 1963 a rezultat in probleme sociale grave care au culminat cu preluarea puterii, in 1978, de catre comunisti. Acestia erau patura intelectuala a societatii, multi dintre ei fiind tineri, iesiti de sub puterea tribala, mutati in orase, urmarind trecerea la o etapa superioara de dezvoltare.
In cateva luni, toata tara era sub rebeliune si in 1979 Uniunea Sovietica intervine cu forte militare. A urmat un razboi de gherila amar, in urmatorii 10 ani, intre trupele sovietice si miscarea de rezistenta afgana. In urma acestuia 1,5 milioane de afgani isi pierd viata si alte cateva milioane parasesc tara. Retragerea sovietica din 1989 si caderea blocului comunist din 1992 are ca urmare o explozie de tensiuni politice si sociale. Ca raspuns a acestei stari de fapt, Talibanii (studenti religiosi din campurile de refugiati din Pakistan) acapareaza regiunile de sud (1994 – 1995) si restaureaza securitatea in acele zone. Din acel moment ei reusesc sa cucereasca mare parte a tarii dar au fost incapabili sa incorporeze majoritatea grupurilor pentru a obtine recunoasterea internationala.
In urma esecurilor repetate de a prelua puterea si a castiga recunoasterea, afganii se aliaza cu grupuri extremiste islamiste din Pakistan si Orientul Apropiat. Au apoi legatura cu numeroase atentate internationale, culminand cu cel asupra turnurilor gemene din New York in septembrie 2001. In urma celui mai mare atentat terorist din istoria omenirii, Afganistanul este ocupat de catre fortele americane, in incercarea lor de a prinde vinovatii si a taia din fasa orice alte incercari similare, pe viitor. Potrivit Organizatiei Natiunilor Unite, 76% dintre pierderile de vieti civile din 2009, anul in care ofensiva americana a fost mai accentuata, sunt cauzate de catre Talibani.
Chiar dacă mare parte din forțele internaționale s-au retras, țara a rămas cu urme adânci în urma conflictelor ultimelor decenii. O pierdere importantă din patrimoniu a fost distrugerea multora dintre vestigiile istorice, precum Ansamblul Budist de la Bamian, dinamitat de forțele talibane în 2001, chiar dacă acestea se găseau între obiectivele protejate de UNESCO.
Dupa o istorie lunga si zbuciumata, Afganistanul lupta acum pentru reconstructia tarii si, in continuare, cu problemele sale interne.
Surse imagini
