Istorie Angola

Angola din zilele noastre este rezultatul conferintei de la Berlin din 1885, realizata de politicienii europeni. Inainte de aceasta data, zona a fost locuita de oameni cu traditii si politici diferite, variind de la grupuri descentralizate, mobile, la regate autocratice. Regatele Kongo, Ndongo si Ovimbundu au fost primele care au avut contact cu colonizatorii portughezi care, in secolul al XVI-lea, au creat primele asezari pe coasta de vest. Razboiele impotriva emigrantilor portughezi precum cel purtat de regina Njinga din regatul Ndongo au fost interpretate ca miscari nationaliste.

Timp de secole intregi zona a fost puternic afectata de comertul cu sclavi de pe coastele Atlanticului. Portughezii, mestico (persoane de origine mixta), comerciantii africani sau oamenii din patura de mijloc au vandut milioane de sclavi care, au fost apoi transportati pe vase olandeze si portugheze in America. Chiar daca activitatea de comert cu sclavi a fost interzisa in 1880, sclavia interna a continuat pana in secolul XX. Dupa conferinta de la Berlin, colonizarea portugheza a avut un alt caracter. Printr-un proces lent si anevoios, care s-a lovit de rezistenta localnicilor, portughezii au incercat sa-si extinda dominatia spre interiorul tarii si sa forteze un sistem colonial cu impozitare si munca fortata. Dupa instalarea regimului autocratic in Portugalia, represiunea din colonii a devenit chiar mai brutala decat in trecut. Mostenirea regulei „dezbina si cucereste” se poate simti chiar si acum.

Razboiul de eliberare a inceput in 1961, cu rebeliuni in principal in Luanda si in zona de nord a tarii. Razboiul anti-colonizator se incheie dupa ce soldatii portughezi, obositi de atatea lupte in colonii, organizeaza o lovitura de stat in Portugalia, in 1974. Pe 11 noiembrie 1975 Angola devine un stat independent. Inainte de aceasta data, s-au dus lupte intense intre cele trei partide nationaliste, care dominau scena politica a tarii: Frontul National de Eliberare (FNLA), MPLA si UNITA. Dupa declararea independentei, UNITA a primit sprijin din partea trupelor sud-africane si este ajutata ulterior de Statele Unite, in timp ce MPLA a depins in mare masura de ajutorul rusesc si cubanez. Aceasta diviziune a staruit si istoria recenta a tarii. Cu implicarea Angolei in razboiul dn Congo si faptul ca acest razboiu s-a propagat in Namibia si Zambia, conflictul a luat dimensiuni internationale.

In Angola nu exista acum un sentiment de unitate si identitate nationala. Tara este divizata pe mai multe linii: etnice, religioase, rasiale si alti factori interactioneaza in conflict. Limba portugheza stabileste diferenta dintre Angola si tarile invecinate dar, relatiile de de lunga durata nu s-au creat doar cu Portugalia ci si cu Brazilia, Mozambic si alte tari vorbitoare de limba portugheza.