Hyeres este cel mai vechi resort al Coastei de Azur, un favorit pentru un numar mare de personalitati din perioada premergatoare secolului XX, din care ii putem mentiona pe Tolstoi, Robert Louis Stevenson, dar si regalitati cum au fost imparateasa Josephine sau regina Victoria. Era faimos in special pentru britanici, fiind mai aproape de acestia decat rivala Nisa. Pentru a ierna in stil aristocratic la Hyeres era nevoie sa fii in posesia unei vile, in special pentru ca resedintele largi, inconjurate cu gradini, dintre Vieille Ville si mare, dadeau localitatii un aer de resort balneo. La inceputul secolului XX insa Nisa si Cannes au inceput sa puna in umbra Hyeres si atunci cand bogatii Europei au schimbat relaxarea hibernala pe soarele plajelor, Hyeres, fara acces direct la litoral, si-a pierdut din farmec.
Astazi, Hyeres are calitatea de a nu depinde in totalitate de sezonul estival, spre deosebire de alte resorturi de pe Coasta de Azur. Orasul exporta flori si plante exotice, cea mai importanta productie fiind cea de curmali, arbori ce infruseteaza fiecare strada din Hyeres. Livezile, gradinile, pepinierele, podgoriile si campurile cultivate cu legume ocupa teritoriul ce ar fi fost, in alte conditii, acaparat de o dezvoltare agrersiva, fiind astfel cruciale pentru dezvoltarea economica a localitatii. Chiar si minele de sare sunt inca functionale. Hyeres este prin urmare atractiv – Vieille Ville nu este nici foarte curat, nici dezagrabil, iar localnicii nu doresc sa depinda doar de anumite luni ale anului pentru a scoate un profit.
In partea de vest a place Clemenceau se gaseste Porte Massilon, ce se deschide spre rue Massillon si Vieille Ville. In place Massillon puteti vedea clasica piata provensala, plina de terasele cafenelelor de la umbra Tour des Templiers, ramasita unei loje a cavalerilor templieri. Turnul este acum gazda unei colectii de arta contemporana, insa acestea nu se ridica la inaltimea peisajului urban inconjurator. Nu ratati scara ingusta ce urca pe acoperis, locul din care puteti admira panorama centrului medieval. In spatele turnului, rue Ste Catherine conduce spre place St Paul, de unde beneficiati de o alta panorama superba a unei sectiuni din zidul medieval, incheindu-se cu dealul Costabelle si Golfe de Giens. Aici este mai evident adevaratul farmec al localitatii Hyeres, cu noianul de bouganvillea, yucca si wisteria.
Piata este dominata vizual de silueta bisericii Sfantul Paul, recent restaurata, ale carei trepte largi urca printr-o poarta renescentista. Clopotnita sa speciala este conceputa in cel mai pur stil romanic, la fel cum este strana, iar simplismul in design este bine mascat de bogatia de ofrande agatate inauntru. Decoratiunile cuprind cateva candelabre splendide din fier forjat si figurine supradimensionate. Astazi, atunci cand este deschisa publicului, biserica este destinata doar anumitor servicii, principalul edificiu religios fiind biserica fostei manastiri St Louis din place de la Republique. In partea dreapta a St. Paul se vede o casa renascentista ale carei turele sunt sustinute de pilonii din spatele unor trepte. Prin aceasta arcada puteti ajunge pe rue St Claire, ce conduce pana dupa Porte de Princes spre intrarea in parcul Ste Claire, ce includ gradinile exotice din jurul castelului omonim. Gazduind acum birourile Parcului National de Port Cros, castelul a fost proprietatea arheologului francez Olivier Voutier, descoperitorul statuii lui Venus din Milet, inainte de a fi cumparata de scriitoarea americana Edith Wharton.
Schimbarea dintre aspectul medieval al orasului vechi din Hyeres la cel din secolele XVIII si XIX este abrupta, cu bulevarde si spatii largi, vile opulente, ziduri decorate in stucatura, toate marcand partea moderna a orasului. Mare parte din resedintele fostilor aristocrati si hotelurile luxoase este folosita acum cu alte scopuri, insa cazinouri din partea de sud a autogarii este inca in uz. Din pacate, exteriorul si interiorul Beaux Arts si-au pierdut din splendoarea originala, din cauza unei modernizari agresive, iar interiorul sumbru de acum va dezamagi, probabil, pe toata lumea cu exceptia jucatorilor inraiti. La sud de cazino, la inceputul avenue Olbius-Riquier se afla gradina botanica din Hyeres, inaugurata in 1868. Mandria locului este conferita de cele 28 de specii de palmieri, plus arborii yucca si bambus. Exista insa si o sera ce cuprinde plante exotice, precum banani, strelitzia, hibiscus si orhidee, plus o mica gradina zoologica cu un tren in miniatura pentru a distra copiii.
Sunt multe plaje in jurul suburbiilor de langa Hyeres, insa aveti grija sa aduceti cu voi ceva impotriva tantarilor, ce tind sa fie deranjanti. Capatul estic al La Capte, istmul artificial al Presqu’Ile de Giens este, de fapt, o lunga plaja de nisip, cu ape calde si putin adanci, aglomerata in timpul verii. Spre nord-est, poluarea din trafic si proximitatea de aeroport diminueaza farmecul zonei, in ciuda pinilor si a multimii de palmieri dintre Hyeres-Plage si Le Ceinturon. Decorul este ceva mai placut langa micul port pescaresc din Les Salins d’Hyeres. La est de Les Salins, acolo unde drumul de coasta coteste spre interior, puteti urma o poteca intre intinderile de sare abandonate si mare pentru a ajunge pe o plaja de nudisti. Ca o alternativa, spre vestul Presqu’Ile de Giens exista o plaja mai putin adapostita, L’Almanarre, gazda si a vechiului oras grecesc Olbia, ale carui ruine se pot inca vedea. Fondat in secolul IV i.Hr. pe un mic damb de langa mare, Olbia era un centru comercial maritim. Excavatiile au scos la iveala ramasite romane si grecesti, incluzand bai, temple si case, plus parti importante ale manastirii medievale St Pierre de L’Almanarre.
La sud de L’Almanarre, route du Sel (inchisa traficului rutier intre mijlocul lunii noiembrie si mijlocul lui aprilie) conduce spre bancul de nisip de pe latura vestica a Presqu’Ile, ce va ofera crampeie din saline si lacul cu pasari flamingo, ce se afla intre bancul de nisip si La Capte. La capatul bancului de nisip se gaseste resortul Giens, cu al sau Tour Fondue, o constructie de-a lui Richelieu din partea de est a asezarii, dominant cu silueta sa masiva micul port ce deserveste Iles d’Hyeres. Un program regulat de transport rutier leaga autogara Hyeres de Giens, L’Almanarre, Hyeres-Plage si Le Ceinturon.
Surse imagini