Descoperită de spanioli în 1568, vizitată apoi de britanici, în 1796 și numită după numele căpitanului de navă William Wake, Insula Wake a fost anexată Statelor Unite în 1898. Chiar dacă astăzi este nelocuită, micuța formațiune coraligenă a rămas faimoasă pentru rolul pe care l-a jucat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Transformată de americani într-o bază aeriană comercială în 1935, pe ruta ce lega Asia de America de Nord, insula a fost acaparată de japonezi în 1941, urmând să fie puternic bombardată între 1942 și 1945 de americani, până la depunerea armelor de către Japonia.
După taifunul din 2006, populația a fost evacuată, atolul Wake nemafiind locuit după. De fapt, chiar dacă mare parte din clădirile insulei au supraviețuit dezastrului natural și aeroportul poate fi încă folosit, o vizită este posibilă doar în cadrul unui tur istoric organizat de o agenție specializată în acest tip de operațiuni turistice, cu destinații militare. Aeroportul nu poate fi folosit decât cu aprobări speciale, fiind folosit doar în cazuri de urgență, iar o vizită pe cont propriu este puțin probabilă, fiind necesare documente speciale din partea guveranului american.
Insula Wake în sine, o întindere de corali în formă de V, ce înconjoară splendida lagună din centru, este un adevărat paradis exotic, cu plaje de o foarte bună calitate, deși este recomandat să se poarte încălțăminte adecvată, împotriva rocilor ascuțite. Există și câteva monumente militare, un memorial dedicat prizonierilor americani de război și câteva alte monumente în cinstea civililor ce și-au dat viața în cel de-al Doilea Război Mondial. Au supraviețuit și câteva fortificații japoneze, construite după ocuparea insulei, în 1941.
Cele mai apropiate așezări omenești de Insula Wake sunt atolii din Insulele Marshall, la o distanță de peste 1.500 de kilometri în partea de sud.
Surse imagini
