Ghid turistic Insulele Pontine

Daca va doriti sa petreceti cateva zile pe plaja, intr-o locatie mai putin cunoscuta de noi, sa aveti parte de experiente mai accesibile de snorkelling, alegeti o calatorie spre Roma si indreptati-va ulterior spre frumoasele Insule Pontine, unde relaxarea a fost transformata in arta. Ponza este cea mai mare dintre aceste insule vulcanice, celelalte fiind Ventotene si Santo Stefano la est si Gavi, Zanone si Palmarola la vest. Intinzandu-se pentru a forma acest superb arhipelag vulcanic, la vest de coasta Lazio, la jumatatea distantei nautice dintre Roma si Napoli, aceste insule insorite ofera ape de culoarea turcoaz, plaje izolate, podgorii minuscule dar nu lipsite de farmec, flori salbatice si serenitate. 

Situata de-a lungul uneia dintre cele mai frumoase linii de coasta din Mediterana, in cadrul Insulelor Pontine, insula Ponza are o zona litorala spectaculoasa si accidentata, cu roci multicolore, presarata din loc in loc cu grote, deasupra si sub nivelul marii. Acest peisaj stancos dispune totusi de cateva golfuri si place de mici dimensiuni, cea mai faimoasa si mai intinsa fiind Chiaia di Luna. Orasul Ponza este situat ca un amfiteatru in jurul portului si reprezinta principalul resort turistic al insulei. Orasul portuar atrage vizitatorii cu hotelurile sale, micile magazine si restaurantele de exceptie, pe care multi se considera cele mai potrivite locatii pentru a servi preparate pe baza de fructe de mare din Italia. Nu departe de Ponza, cu o populatie de aproximativ 300 de locuitori, descoperim Venotene, o insula mica si bizara, fondata in anul 300 i.Hr. ca o colonie romana, cei responsabili si de constructia portului Pertuso din apropiere. Pentru cei ce-si doresc o escapada relaxanta, acest micro-paradis ii va fermeca cu micile sate pescaresti, apele stralucitoare si un decor natural nestirbit.

Cunoscute si vizitate de fenicieni si greci, romanii au fost cei care au colonizat, pentru prima data, insulele Pontine. Chiar daca exista foarte putine marturii ale istoriei sale, ponza a fost o asezare antica, locuita poate de fenicieni. A devenit mai tarziu colonie romana. De fapt, aceasta este insula pe care Tiberius l-a exilat pe Nero. Pe insula Ventotene, romanii au fondat prima asezare din Pontine in anul 300 i.Hr. si construiesc Porto Romano, ce inca reprezinta una din principalele atractii. A devenit o insula-inchisoare cand a fost transformata intr-o cusca bine camuflata pentru femeile prizoniere dinastiei Iulius-Claudia. In prima perioada crestina insulele adaposteau martirii crestini, cel mai faimos personak exilat aici fiind papa Silverius, astazi venerat ca sfant protector al insulei Ponza.

In secolul al IX-lea, insulele au fost donate familiei Farnese, inainte de a trece in mainile familiei Bourbon de Napoli, care au inceput sa incurajeze repopularea acestora in 1734, incepand constructia de noi centre urbane in Ponza si Ventotene si dezvoltarea unor asezari urbane propriu-zise. In 1857 Carlo Pisacane acosteaza in Ponza inainte de aventura sa nefericita in Sapri. In 1861 arhipelagul Pontinelor a devenit parte a statului italian unificat. In 1939, in timpul regimului fascist, „colonia de arest politic” de pe insula Ponza a fost mutata pe Ventonene, pentru ca era mai mica si mai usor de aparat.

Viata in Ventotene are un ritm domol, dar chiar daca arata ca un mic paradis, insula a avut un trecut istoric destul de zbuciumat. Povestea sa ca insula-inchisoara a inceput in secolul I, cand a devenit temnita femeilor din dinastia Claudiana, trimise in Pontine pentru a-si trai ultimele zile de viata. Imparatul Augustus, care obisnuia sa-si petreaca vacantele in mod regulat pe insula invecinata, Ponza, si-a exilat fiica destrabalata, Julia, a carei al doilea sot, Tiberius, o parasise pentru comportament indecent. Ventotene era cunoscuta in acea vreme ca Pandataria. Musafir silit al insulei, Julia si-a petrecut viata intr-o vila luxoasa in Punta Eolo, denumit asa in cinstea zeului vantului, departe de port si de orasul principal, departita de acestea printr-o vale larga, pe care niciun localnic nu avea voie s-o viziteze, in niciun chip. Julia a ramas captiva pentru mai mult de 10 ani, pana la moartea sa in anul 14 d.Hr., insa in ciuda acestei izolari fortate, se pare ca a continuat sa traiasca in acelasi mod scandalos, evidentiat de zvonul ca ar fi dat nastere unui copil in acest rastimp.

O succesiune de femei de ordin imperial au fost acuzate ulterior de imoralitate, incluzand-o pe sotia sterila de 24 de ani a lui Nero, Octavia, iar la sfarsitul secolului, Flavia Domitilla, acuzata de crestinism, a fost trimisa pe insula unde a indurat martirul. A fost supranumita „Insula Utopia” din cauza unui experiment ciudat infaptuit de Ferdinand al IV-lea de Napoli, pentru a testa teoria lui Jean-Jacques Rousseau, ce sustinea ca mediul negativ influenteaza comportamentului unei persoane, iar daca aceasta traieste intr-o vecinatate nestirbita, atunci persoanele rele vor reveni la ganduri mai bune. Insulele Pontine vor deveni lagar de experimentare.

In 1768, 400 de criminali si prostituate au fost trimisi in insula Ventotene, aproape nelocuita, creand conditiile perfecte pentru Ferdinand de a-si duce la sfarsit experimentul. Nu trebuie sa mai spunem ca planul a esuat; curand dupa exil, pe insula a fost infiintat un bordel si nu a trecut mult timp pana ce crimele, intrigile si talhariile au escaladat pe insula, fortandu-l pe episcopul de Gaeta sa intervina in forta. In 1771 regele a ordonat evacuarea exilatilor si a fost obligat sa abandoneze proiectul. Acesta nu este insa sfarsitul bizarei istorii penale a insulei, pentru ca in 1939, in timpul regimului fascist al lui Mussolini, aici au fost trimisi prizonieri politici. Dupa ce fascismul a fost invins, nu mai putin de 833 de prizonieri au fost eliberati de pe insula.

Astazi insa istoria s-a schimbat radical. Insulele arhipelagului Pontine sunt folosite in mare parte in scopuri turistice. Doua dintre ele aduc cel mai mare numar de vizitatori: cea mai mare insula, Ponza, si fosta insula-inchisoare, Ventotene. Ponza poate fi admirata navigand in jur, de la bordul unui vapor, insa daca ati navigat niciodata, nu va faceti griji – exista multe posibilitati de a face un tur. Incepand din port si tinand linia de coasta spre sud, in directia promontoriului Donna, veti descoperi pesterile lui Pilat, unde marele magistrat obisnuia sa creasca tipari, considerati delicatese la acel moment. La mica distanta se vad ruinele unei foste vile romane, ce ornamenteaza pitoresc un grup de stanci spectaculoase. Si mai la sud se afla asa numitele stanci ale Madonnei, Pestera lui Ulise si impresionantul promontoriu Guardia.

Plaja de la Chiaia di Luna este situata in spatele Punta Fieno, unde un tunel antic sapat in stanca vulcanica moale conecteaza satul de plaja. Din Punta del Papa, numit asa in cinstea Papei Silverio, protectorul Ponza exilat si decedat aici in 537 d.Hr., coasta devine din ce in ce mai accidentata. Partea rasariteana ofera cateva privelisti marine interesante, incluzand arcada naturala numita Scaccapolpi si pesterile Inferno si Core.

Arhitectura micutei dar fermecatoarei localitati Ventotene, cu casele sale in alb si roz, este tipic napoletana, iar mare parte din cladiri dateaza din secolul al XVIII-lea, precum castelul, primaria si biserica Santa Candida, patronul spiritual al localitatii. Restul insulei ofera o multime de surprize placute, meritand efortul de a face un ocol de jur-imprejur. Incepand cu Punta Eolo, mergeti de-a lungul potecii ce duce la micuta plaja din Cala Rossana, cu pesterile sale si micul port, iar ceva mai departe, la vechiul port roman. Daca doriti sa explorati zona rurala, veti fi placut impresionati de livezile de caisi, smochini, pruni si piersici, amestecati cu flora salbatica si o multitudine de flori multicolore.

In timpul primaverii, Insulele Pontine in general, si Ventotene in mod particular, devin un paradis pentru ornitologi. Privind dinspre port, veti putea vedea un mic ostrov, Santo Stefano. Acesta este locul in care Ferdinand al IV-lea a construit inchisoarea sa in 1795, cu ajutorul lui Antonio Winspeare, cel ce a stat in spatele mai multor constructii, atat de pe Ventotene, cat si de pe insula invecinata, Ponza. Paradoxal, italianul cu origini engleze isi gaseste moartea tot aici, ca prizonier. Inchisoarea a fost inchisa definitiv in 1965, lasand locul turismului.