Orleans este cel mai nordic oras important de pe valea Loarei, situat la cotitura uriasa a fluviului ce-si schimba cursul spre sud-vest. Apropierea de Paris, la doar 100 de kilometri distanta, a participat intotdeauna la viata acestui oras antic. Bunurile si pasagerii, ce sosesc pe Loara din aval, coboara in Orleans pentru a-si continua calatoria spre capitala, transformandu-l intr-un port esential. Gloria orasului a fost estompata la sfarsitul secolului al XIX-lea, la fel cum s-a intamplat si cu importanta fluviului, insa perioada recenta a inregistrat o renastere economica. Trenul de mare viteza si autostrazile ce il conecteaza cu Paris, laolalta cu fabricile de produse cosmetice aparute in ultima vreme in numar mare, au furnizat noi locuri de munca in suburbii. Cheile antice de pe malurile Loarei au fost reamenajate, iar pe strazile din secolele XVIII si XIX din jurul centrului vechi circula acum tramvaie ultramoderne.
In ciuda bogatei istorii antice ca centru al revoltei impotriva lui Iuliu Cezar in 52 i.Hr. (fapt pentru care a fost ars din temelii de romani), asediat de Attila in mijlocului secolului V d.Hr. si capatarea unui nou statut, de capitala a Regatului Francez in 498, orasul a simtit nevoie sa comemoreze mai mult eliberarea infaptuita de Ioana d’Arc in 1429. Acesta a fost punctul de cotitura al Razboiului de 100 de Ani, cand Parisul a fost capturat de catre englezi, si Orleans, un oras important din partea centrala a Frantei in acea vreme, a fost asediat din nou. Ioana, o taranca de 17 ani, in haine de barbat, l-a convins pe Carol, mostenitorul coroanei franceze, sa recucereasca regatul. Rolul sau in batalia de o saptamana prin care s-a respins asediul, probabil ca a fost mai mic decat se sustine, insa convingerile ei si standardele morale au inspirat camarazii de lupta, participand la obtinerea victoriei. Astazi, Fecioara din orleansa este onorata peste tot: in muzee, prin statuile civice si, cel mai memorabil, in vitraliile vastei catedrale neo-gotice. Una din cele mai bune perioade de a vizita orasul este inainte si in timpul zilei de 8 mai, cand orasul este in toiul unor parade, artificii si a unui targ medieval.
Sfanta Jeanne apare pe toata suprafata orasului. In centrul place du Matroi, o piata pietonala de la capatul rue de la Republique, se ridica silueta ei calare, o statuie construita la mijlocul secolului al XIX-lea. Chiar in spatele pietei, bulevardul de secol al XIX-lea rue Jeanne d’Arc, conduce spre usile catedralei Sainte Croix, unde Ioana sarbatoreste victoria sa asupra englezilor – chiar daca structura uniforma, gotica a catedralei dateaza cu mult dupa moartea acesteia. Hughenotii iconoclasti au distrus transeptul in 1568, iar in 1601 Henric al IV-lea a inceput un program de reconstructie, care a durat pana in secolul al XIX-lea. Turnurile splendide din partea de vest, ce culmineaza cu o palisada delicata de piatra, a fost finalizate doar in timpul Revolutiei Franceze.
Traversand place d’Etape de la catedrala, in fata cladirii renascentiste a Hotel Groslot, vechiul sediu al primariei, Ioana apare din nou, de data aceasta infatisata intr-o stare meditativa, cu o bluza distrusa de gloantele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Veti fi scutiti de prezenta ei in Musee des Beaux Arts, pe partea opusa de Hotel Groslot, unde sunt gazduite cateva colectii de pasteluri si portrete. Arta franceza, precum si flamanda si italiana, se gaseste pe etajul al doilea – Coreggio, Picasso sau Gauguin.
Daca urmati rue Jeanne d’Arc spre est de la catedrala si cotiti la stanga pe rue Charles Sanglier, veti gasi cladirea frumos ornamentata a Hotel Cabu, ale carui trei etaje urmeaza detaliile celor trei randuieli clasice, intr-un stil strict, renascentist. Inauntru, un mic muzeu istoric si arheologic cuprinde extraordinarul tezaur de la Neuvy en Sullias, o colectie de animalie si figurine de bronz gasite langa Orleans in 1861. Ascunzatoarea a fost ingropata probabil in a doua parte a secolului al III-lea d.Hr., fie pentru a o proteja de invadatorii germanici, fie pentru a evita topirea comorii in scopul de turna monede la momentul marii inflatii si reprezinta ultima perioada de prosperitate a religiei celtice de la sfarsitul perioadei galico-romane. Etajele superioare gazduiesc si ele cateva ciudatenii medievale si elemente legate de viata Ioanei d’Arc, precum si cateva exponate referitoare la istoria Orleans. Intrarea se face dinspre piata Abbe Desnoyers. La capatul rue Jeanne d’arc, in place General de Gaulle, se gaseste constructia jumatate din lemn a Maison de Jeanne d’Arc, o reamenajare din 1960 a casei in care a locuit sfanta.
Vestigiile imprastiate ale orasului vechi se gasesc acum in partea estica a Orleans, inspre cursul fluviului. Rue de Bourgogne a fost principala artera a galico-romanilor, acum marginita de restaurate si baruri animate. Salles des Theses este tot ce a ramas din vechea universitatea medievala din Orleans, unde teologul reformat Calvin a studiat dreptul roman. La mica distanta, in vestul rue de Bourgogne, capela circulara protestanta dateaza din anii 1830. La sud, strazile inguste, atractive, ale vechii zone industriale, coboara domol spre malurile fluviului. Odinioara darapanate, sunt acum obiectul unei campanii de a transforma malurile Loarei in cea mai atractiva zona a orasului.
Cel putin doua dintre bisericile din aceasta zona pot fi adaugate pe lista celor mai importante monumente din Orleans: ramasitele Saint Aignan si cripta din secolul al XI-lea, destul de bine pastrat, plus biserica in stil romanic St Pierre le Puellioer, o fosta biserica universitara, folosita acum pentru concerte si expozitii. St Aignan a fost distrusa in timpul asediului englezilor, reconstruita de Dauphin si transformata intr-una din cele mai mari biserici ale Frantei de Ludovic al XII-lea. Mare parte a asediilor asupra Orleans in timpul Razboiului Religiilor au lasat semne adanci aici, lasand doar strana si transeptul. Oficiul turistic organizeaza ocazional tururi ale criptei construita la inceputul secolului XI pentru a adaposti moastele Sfantului Aignan.
Surse imagini
