Perpignan sau Perpinya in catalana, este capitala regiunii Roussillon sau Catalonia Franceza si din punct de vedere etnic, unul dintre cele mai diversificate orase ale Pirineilor. Un procent semnificativ din populatia sa descinde din catalanii spanioli, ce au trecut granita in Franta la sfarsitul razboiului civil spaniol, fugind de represaliile dictatorului Franco si trupelor marocane. Exista si un numar destul de mare de rromi, dar si o populatie in crestere de studenti. Anumite suburbii au fost intemeiate de colonistii francezi in incercarea lor de a scapa de miscarea algeriana de independenta din 1954 – 1962. Mai recent, emigranti arabi si berberi din Maroc si Algeria au ocupat unul din districtele darapanate din centrul orasului.
Atmosfera pestrita a localitatii Perpignan a limitat aparitia unei culturi predominante catalane, chiar daca locuitorii se deosebesc de restul Frantei, promovandu-si propria identitate, cu toate ca limba vorbita are destul de putine fraze din catalana. Din pacate, Perpignan este departe de a fi un model de toleranta – partidul rasist „Front National” si aliatii politici ai acestuia beneficiaca de un numar mare de sufragii in alegerile locale. Acestea fiind spuse, putem spune ca orasul nu impresioneaza la prima vedere – viata citadina variaza de la animatia dansatorilor stradali de flamenco la mizerie si saracie, cu cateva premise ale unui mediu de afaceri prosper, semne ale modernismului. Sunt putin cei care vor sa stea ceva mai mult de una sau doua zile, inainte de a folosi legaturile foarte bune de transport in oricare dintre directii. Daca ajungeti acolo la volanul unei masini, veti prefera, probabil, sa va cazati undeva in zona inconjuratoare.
Demolate la inceputul anilor 1900 pentru a permite expansiunea orasului, zidurile medievale din Perpignan au fost inlocuite de bulevarde largi, ce reusesc sa delimiteze cartierele mai vechi ale orasului, locurile in care se afla majoritatea muzeelor si monumentelor, de cele noi. Mediterana este la est, raul Tet margineste orasul la nord, in timp ce canalul ingust al raului Basse traverseaza centrul, participand activ la inverzirea malurilor. Vechiul cartier pietonal este definit de prezenta pietelor Loge, Verdun si Gambetta.
Cel mai bun loc pentru a incepe explorarea orasului este la Le Castillet, construit ca o poarta de acces in secolul al XIV-lea, astazi gazda muzeului Casa Pairal, ce prezinta cultura rurala catalana si revoltele anti-franceze dintre 1661 si 1674, cand turnul a pastrat catpivi insurgentii catalani. La mica distanta de-a lungul rue Louis Blanc ajungeti in place de la Loge, o piata pietonala din inima orasului vechi, cu o statuie voluptoasa a lui Venus realizata de Aristide Maillol. Tronand peste cele trei cafenele si braserii din piata ingusta este cea mai interesanta cladire din perpignan, Loge de Mer (1397). Realizata pentru a gazdui bursa orasului si tribunalul maritim, prezinta cateva garguie, ferestre ornate cu lantisoare si balustrade dantelate spre varf.
Cladirea Hotel de Ville, primaria din secolul al XVI-lea, cu magificele porti din fier forjat si o alta sculptura Maillol in curtea interioara si cladirea Palais de la Deputation din secolul al XV-lea, pe vremuri sediu al parlamentului din Roussillon, sunt imediat langa Loge de Mer. Din place de la Loge, rue St Jean duce in nord-est spre catedrala din secolul al XIV-lea, St Jean, din place Gambetta. Zidurile sale exterioara sunt construite dintr-un fel de benzi din piatra si caramida, alternative. Interiorul intunecat este interesant pentru altarul catalan si pentru tabloul monocrom ce infatiseaza Crucificarea.
La sud de catedrala, rue de la Revolution Francaise si rue de l’Anguille conduc spre labirintul complicat al cartierelor magrebiene si rrome, unde femeile adunate in curtile interioare ale caselor darapanate nu ies la iveala decat foarte rar. Aici veti gasi magazine si cafenele cu profil nord-african, in special pe rue Llucia, precum si o piata zilnica in place Cassanyes. Urcand spre nord gasim eleganta biserica St Jacques, ce dateaza din anul 1200, la marginea gradiunilor La Miranda, dispuse in afara unei sectiuni a zidurilor din orasul vechi.
O plimbare de 20 de minute pe jos inspre sud-vest prin place des Esplanades va aduce la intrarea principala in Palais des Rois de Majorque, tronand peste colina ce domina partea sudica a orasului vechi. Chiar daca zidurile defensive realizate de Vauban inconjoara acum palatul, cladirea cu doua etaje a acestuia si frumoasa curte interioara dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea. Multumita influentei spaniole, arhitectura si detaliile sunt prezinta o anume finete si sofisticare, precum frumoasa veranda de marmura ale celor doua capele, intr-un stil pe care il puteti vedea cu greu in regiunile nordice.
Intr-un final, pe rue de L’ange nr. 16, langa place Arago, veti gasi Musee Rigaud, dedicat portretristului local Gyacinthe Rigaud, pictorul oficial al curtii palatului Versailles in secolul al XVII-lea. Colectia include si cateva lucrari ale lui Dufy, Maillol, Picasso, Tapies si Appel.
Surse imagini
