Paraná este regiunea braziliană faimoasă pentru cascadele Iguaçu, cele mai mari și mai frumoase căderi de apă din America Latină. Niciun ghid turistic nu poate descrie cu exactitate magnitudinea și spectacolul oferit de secțiunea râului Paraná în preajma cascadelor împărțite cu Argentina, o secțiunea ce se găsește pe orice itinerariu serios în zonă. În afară de Iguaçu, regiunea mai oferă însă câteva atracții unice, iubitorilor de natură în cea mai virgină formă a ei: cea mai largă arie împădurită de pe coasta Braziliei, mărginită de munții semeți din nord, în timp ce insulele înțesate de plaje de calitate, așa cum este Ilha do Mel, rezidă la mică distanță spre ocean. Toate se pot accesa cu lejeritate din capitala ținutului, orașul Curitiba, de-a lungul uneia dintre cele mai impresionante căi ferate ale continentului. Interiorul statului Paraná este punctat, din loc în loc, de sate și orașe fondate de colonizatorii europeni sosiți în număr mare spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
Zona ce formează acum statul Paraná a fost neglijată aproape în totalitate de portughezi până la începutul secolului al XVII-lea, când au fost descoperite zăcămintele de aur. Promisiunea de El Dorado pare să fie o iluzie într-un final, chiar dacă întreaga regiune va fi controlată de São Paulo, pentru că extracția aurului a fost extrem de anevoioasă din cauza lipsei de forță de muncă indigenă. Pe măsură ce aurul a fost descoperit în Minas Gerais, toate celelalte mine din Paraná au fost închise. În schimb, coloniștii și-au îndreptat atenția spre agricultură și creșterea animalelor, astfel că, în secolele XVIII și XIX, statul era dominat de faimoșii fazendeiros (portugheză pentru „agricultori”) și negustorii de vite.
Până în 1853, regiunea a stat sub controlul São Paulo. Când a fost creată noua provincie, cele mai importante activități erau zootehnia și culturile de maté (plantă bogată în cofeină, folosită la infuzii tradiționale în regiune, descoperită de populația de Guaraní din America de Sud), însă o dată cu construcția căii ferate de la sfârșitul secolului al XIX-lea, industria lemnului a devenit la fel de importantă. În jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, când a devenit evident faptul că regiunea Paraná nu se poate dezvolta fără o infuzie de populație, a fost lansată o nouă politică de emigrare. Italienii au sosit primii, însă curând au fost urmați de emigranți din întreaga Europă, iar la începutul secolului XX, de japonezi, sirieni și libanezi.
Surse imagini
- Cover: SutekhDF - Pixabay | Licență Pixabay