Istorie Turcia

Turcia antica este un punct de referinta nu doar din perspectiva pozitiei geografice, la intersecia dintre Asia si Europa, dar si din punct de vedere al primelor semne de civilizatie umana. De altfel, situl arheologic de la Göbekli Tepe, dar si alte santiere din zona, se numara printre cele mai vechi asezari ritualice din lume, prezentand totemuri si forme elaborate de arta ce predateaza orice altceva de aceeasi natura – 9130–8800 î.Hr.

Turcia din zilele noastre a fost odata centrul unui vast imperiu, in vremurile sale de glorie acoperind trei continente. Imperiul Otoman se intindea in aproape tot sud-estul Europei, Orientul Mijlociu si nordul Africii. Constantinopol, acum Istanbul, capitala imperiului, era centrul economic si politic, o legatura dintre est si vest timp de sase secole. Mai devreme in timp, Constantinopol a fost si capitala fostului Imperiu Bizantin, pana la cucerirea acestuia de catre Mahomed al II-lea Cuceritorul, in 1453.

Epoca de aur a expansiunii otomane a existat sub regimul sultanului Soliman I Magnificul, intre 1520 – 1566, cand imperiul a atins apogeul atat pe plan militar cat si pe plan cultural. Sub conducerea sa, Imperiul Otoman aproape ca si-a dublat marimea, avansand pana in partea centrala a Europei si cucerind zona araba a fostului califat islamic. Cucerirea lumii arabe a adus dupa sine putere si bogatie.

In timpul secolului al XVIII-lea, puterea otomana a intrat intr-un declin, din cauza lipsei abilitatii si pierderea puterii de catre sultani. Ca o consecinta, puterea guvernamentala centrala a slabit, controlul majoritatii provinciilor fiind pierdut in favoarea conducatorilor locali. Aceasta decadere continua pana in perioada Primului Razboi Mondial, atunci cand Imperiul Otoman lupta alaturi de armatele germane. In cele din urma, imperiul se prabuseste si se destrama, fiind impartit de catre fortele aliate, inclusiv Grecia, care preia controlul asupra unor suprafete extinse ale zonei care astazi apartine Turciei. Fortele nationaliste turcesti incep un contraatac in urmatorii 3 ani si pana in octombrie 1922 reusesc sa preia controlul teritoriilor elene si semneaza acorduri politice cu Italia, Franta si Marea Britanie, pentru a controla si zonele ramase.

In 1923, Turcia moderna renaste precum pasarea Phoenix, prin conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk, un personaj enigmatic si revolutionar, primul presedinte a noii natiuni. In urmatoarea decada, Turcia incepe un proces de reforme profunde, incercand sa adopte modelul de viata din vestul Europei. Reformele includ intreruperea titulaturilor religioase, inchiderea curtilor de justitie islamice cu un nou cod civil, recunoasterea egalitatii dintre sexe si acordarea acestora drepturi politice depline. In 1934 are loc reforma limbii oficiale a statului Turcia, alfabetul islamic fiind inlocuit treptat cu o noua versiune de alfabet turcesc, bazat pe limba latina. A fost adoptata o lege care interzice purtarea faimoaselor fez (palarii traditionale turiscesti – fes pe romaneste) si introducerea numelor de familie.

Astazi, Turcia reprezinta legatura dintre est si vest, atat din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere cultural, fiind un amestec intre modul de viata modern inspirat din vest dar pastrand in continuare religia musulmana. Turcia este in negocieri pentru a intra in Uniunea Europeana, ca o recunoastere a dorintei de a se integra in Europa de vest, atat din punct de vedere social, multumita reformelor lui Ataturk, cat si din punct de vedere economic si politic.