Ghid turistic Honfleur

Honfleur, cel mai bine pastrat port vechi al Normandiei si cel mai estic de pe coasta Calvados, este astazi resortul litoral aproape perfect, caruia ii lipseste doar plaja. Dispunea de una in trecut, insa o data cu acumularea aluviunilor Senei, marea s-a retras lasand in urma un peisaj dezolant, de-a lungul caselor din secolul al XVIII-lea de pe boulevard Charles V. Portul antic, pe de alta parte, este inca in functiune – canalul construit spre Vieux Bassin este deschis periodic pentru a fi dragat, iar singurele ambarcatiuni de agrement folosesc acum danele din bazinul portuar, vasele pescaresti sunt acostate de-a lungul debarcaderului alaturat. Puteti cumpara peste fie direct din barcile pescarilor, fie de la chioscurile special amenajate din debarcader, de la sotiile pescarilor.

Honfleur este extrem de pitoresc si a inceput sa se dezvolte mai puternic o data cu inaugurarea Pont de Normandie. In ciuda faptul ca se afla la doar cateva minute de mers cu masina de Le Havre, vechiul port pastreaza inca esenta satului pescaresc ce a atras aici numerosi artisti in partea a doua a secolului XIX. Vizitatorii Honfleur graviteaza inevitabil spre centrul vechi, in jurul Vieux Bassin. Acolo, resedintele impodobite cu ardezii sunt dispuse pe doua etaje, mai inalte decat ar putea parea posibil, armonizandu-se perfect cu decorul intrarii in port. Locotenenta din apropiere a fost locuinta locotenentului regal si a reprezentat poarta de acces in interiorul localitatii inca din 1608, cand Samuel Champlain a navigat de la Honfleur pentru a descoperi Quebecul.

Biserica St Etienne de langa este acum gazda Musee de la Marine, ce combina o colectie de machete maritime cu incaperile intesate de mobila normanda. In spatele muzeului, doua magazine de sare din secolul al XVII-lea, ce obisnuiau sa vanda pretiosul mineral in perioadei gabelle (sau taxa pe sare), serveste acum ca Musee du Vieux Honfleur, plin de artefacte clasice ale vechiului Honfleur. Trecutul artistic al orasului, precum si concentratia actuala de galerii si pictori, se datoreaza lui Eugene Boudin, un precursor al Impresionismului. El s-a nascut si a trait in oras, l-a instruit pe Monet la vremea in care acesta avea doar 18 ani si a colaborat, de-a lungul timpului, cu Pissarro, Renoir sau Cezanne. Boudin se gaseste intre fondatorii Musee Eugene Boudin din vestul portului, in place Erik Satie caruia i-a donat post-mortem 53 de lucrari artistice, in 1898. Pastelurile sale infatisand in special marea si apusurile de soare sunt destul de atragatoare in context si acompaniate de cateva expozitii temporare si cateva exponate etnografice. Intrarea in muzeu va da si permisiunea de a accesa clopotnita detasata din biserica Ste Catherine.

Atat biserica din Honfleur, cat si clopotnita aferenta, au fost construit aproape in intregime din lemn, material la indemana dupa criza economica ce a urmat Razboiului de 100 de Ani. Biserica in sine face rabat de la aspectul obisnuit al cladirilor normande de piatra si are particularitatea de a fi separata in doua naosuri, cu un balcon mare ce le inconjoara pe amandoua. De pe rue de l’Homme de Bois puteti vedea catargele iahturilor printre casele din preajma bazinului si o panorama superba a docurilor din Le Havre. Mai jos de Musee Boudin, pe bulevardul Charles V, este Les Maisons Satie, resedinta din lemn rosiatic a lui Erik Satie. Din afara aceasta arata neschimbata de la nasterea compozitorului in 1866. Totusi, intrati inauntru si veti descoperi unul din cele mai neobisnuite si mai frumoase muzee normande.

Asa cum se cuvine unui artist asociat cu suprarealismul, Satie, nascut si crescut in Honfleur, este comemorat prin tot felul de surprize, care de care mai ciudate si mai minunate. Ar fi pacat sa ratati prea multe dintre ele. Este suficient sa spunem ca veti fi intampinat de o para gigantica, balansandu-se in aer langa cea mai cunoscuta piesa a sa, Gymnopedies. Veti putea sa vedeti chiar si o reproducere a Parade, un spectacol de balet la care Satie a colaborat cu Picasso, Stravinsky si Cocteau, spectacol ce a facut furori in Paris in anul 1917.