Ghid turistic Le Havre

Majoritatea pasagerilor de feribot ce folosesc portul Le Havre ca rampa de plecare sau sosire din sau in Franta, evita sa intre in oras si parasesc portul imediat ce traficul le permite. Le Havre, considerat de multi prea intunecat si gargantuesc, este deseori inlaturat din ghidurile turistice, insa nu este chiar o intindere urbana lipsita de suflet, chiar daca portul in sine se extinde pe aproape jumatate din estuarul Senei, departe de centru. Orasul a fost construit in 1517 pentru a inlocui vechile porturi Harfleur si Honfleur, inchise in acea vreme. Sub numele simplu de „Portul”, a devenit principalul centru comercial de pe coasta nordica a Frantei, prosperand in special in timpul Razboiului de Independenta din America, importand bumbac, zahar si tutun. In anii de dinainte de 1939 a fost gazda europeana a celebrelor vapoare Normandie, Ile de France si France.

Le Havre a suferit enorm in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind poate cel mai avariat port din Europa. In urma acestor distrugeri totale, orasul a trecut printr-un proces de reconstructie, urmand indicatiile unui singur arhitect, Auguste Perret, intre 1946 si 1964, un proces constrans de lipsa banilor si a timpului. Senzatia de spatiu larg poate sa fie coplesitoare: monumentele bombastice nu par sa impresioneze decat pe ele insele, iar cele cateva ramasite ce au supravietuit din vechiul oras au fost integrate cu greu in ansamblul urban. Intr-adevar, numarul nesfarsit de constructii descurajante, strazile ce se termina intotdeauna cu marea, spatiile largi si vastele intinderi de apa gasite la orice colt, sunt doar pentru cei care sunt de acord cu Perret, cand aceasta a spus ca „betonul este frumos”. Poate doar ei s-ar incumeta sa se plimbe relaxti prin Le Havre.

Unul din motivele pentru care vizitatorii evita de obicei Le Havre este faptul ca este usor sa intri si sa iesi din oras fara sa trebuiasca sa traversezi centrul acestuia. Pentru cei ce fac totusi un efort, primaria realizata de Perret este un punct de plecare logic, o cladire cu un acoperis plat, incunutata de un turn de beton din secolul al XVII-lea. Inconjurata de alei cu pergole, straturi de flori si fantani, primaria este un loc animat, ce ofera o senzatie de modern, deseori folosita ca loc de desfasurare al expozitiilor creative. Cealalta creatie majora a lui Perret, vizibila din partea de sud-vest a primariei, este biserica St Joseph, construita pe o fundatie in forma de cruce, cu toate bratele egale. Din afara arata ca o masa de beton pestrit, usile masive descoperind un interior intunecat si sumbru. O data intrat, totul se clarifica: altarul este fix in centru, cu clopotnita inalta de 100 de metri situata chiar deasupra acestuia. Sabloanele simpliste de vitralii, imprastiate in toata biserica si urcand pana la turn, creaza un joc de lumini frumos, concentrat pe altar.

Cel mai intraznet speciment de arhitectura moderna este chiar mai nou – centrul cultural cunoscut precum „Vulcanul” (gurile rele il compara cu un borcan cu iaurt), ce domina vizual Espace Oscar Niemeyer (vechea piata Gambetta). Niemeyer, un arhitect brazilia, este cel mai bine cunoscut pentru participarea sa la reconstructia capitalei Brasilia, a murit la venerabila varsta de 105 ani. El a realizat aceasta structura asimetrica in anii 1970. Bassin du Commerce, ce se intinde de la complexul cultural, nu este foarte important din punct de vedere comercial, asa cum ar sugera numele. Caiace si diferite alte ambarcatiuni pot fi inchiriate pentru a-i explora conturile regulate si o serie de ambarcatiuni mai mari sunt in permanenta ancorate pentru a servi ca restaurante sau cluburi.

Tronand peste intrarea in port, Musee Malraux & Ancien Havre se situeaza in randul celor mai frumoase galerii de arta din Franta, folosind doar lumina naturala pentru a afisa varietatea placuta de picturi franceze dintre secolele XIX si XX. Principala atractie de aici este colectia de peste 200 de picturi realizate de Eugene Boudin, incluzand peisajele cenusii ce infatiseza coasta normanda, cu privelisti din Trouville, Honfleur si Etretat, precum si un zid intreg de vaci in miniatura si un set incantator realizat de Raoul Dufy (1877 – 1953), ce fac Le Havre sa para mai radiant, mai pozitiv, independent de starea vremii.

Daca aveti ceva timp in plus, poate ca are sa va placa sa vedeti cum arata Le Havre inainte de razboi, atunci cand Jean Paul Sartre scria aici La Nausee. A predat filozofia timp de 5 ani aici in anii 1930 ca profesor intr-o scoala locala, iar dezgustul pe care il manifesta pentru Le Havre era intr-un balans aproape total cu fascinatia pe care o simtea atunci cand explora zona obscura din cartierul St Francois, in acele momente in care nu o vizita pe Simone de Beauvoir in Rouen. Foarte putine au rezistat de pe vremea cand orasul este vizitat de Sartre, insa picturile si artefactele adunate din moloz sunt afisate acum intr-una din cladirile ce au supravietuit intacte in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial, Musee de l’Ancien Havre, de pe rue Jerome Bellarmato, la sud de Bassin du Commerce.