La sosirea în Hüttenberg, un sat istoric situat pe colinele din estul Friesach, cunoscut de-a lungul timpului pentru facilitățile de exploatare ale minereurilor de fier, va fi greu să recunoașteți că sunteți în Austria. O pictură masivă a lui Buddha se află la intrarea sudică în localitate, marcând intrarea în Lingkor, de inspirație tibetană, o scară ultramodernă agățată de stâncă, ce se dorește să ajute meditația și rugăciunea. Un asemenea exemplu de origine orientală se află aici datorită faimosului alpinist și explorator local Heinrich Harrer, ale cărui excursii aventuroase au cuprins traversarea Tibetului din partea de nord a Indiei, prezentat, bineînțeles, și în muzeul ce-i poartă numele.
Trecutul minier al Hüttenberg joacă un rol important în farmecul locului, chiar dacă vă puteți imagina cu greu că acest mediu de văi împădurite, rural și liniștit, era pe vremuri un centru industrial prosper. Un secol în urmă, mai mult de 700 de persoane lucrau în minele Knappenberg – astăzi locul în care se găsește o mină cu scopuri de prezentare -, de-a lungul colinelor de deasupra Hüttenberg; mai mult de 800 de persoane au lucrat în furnalele din Heft, la 2 kilometri distanță de aici. Până în 1978 întreaga producție a stagnat, metalul de aici obținându-se cu prețuri mai mari decât cel din import. Tradițiile miniere sunt totuși respectate și sărbătorite în timpul Reiftanz, ce are loc în prima duminică de după Rusalii, la fiecare trei ani (ultima a avut loc în 2013). În plus față de procesiunile legate de exploatările miniere, Reiftanz expune și o interacțiune sociologică amuzantă, în care ierarhiile se schimbă, iar demnitarii locali ajungând să fie biciuiți de reprezentații minerilor.
Găzduit într-un pavilion modern în capătul de sud al localității, sub Lingkor, Muzeul Heinrich Harrer a fost binecuvântat de însuși Dalai Lama la inaugurarea acestuia, în 1992. Tronul construit special pentru sosirea marelui învățat oriental, costume tibetane, roțile și trâmbițele de rugăciune fabricate din oase umane, sunt afișate la ultimul etaj ale clădirii. De mare interes sunt și totemurile asociate cultului Harrer – bocancii de munte, crosele de golf și rachetele de tenis (sport pe care Harrer l-a introdus în Tibet, fiind practicat, pentru prima data, pe un teren din excremente uscate de iac). Urmeză o colecție etnografică, alcătuită, în principal, din elementele adunate de Harrer în timpul călătoriilor din America de Sud, Borneo sau Africa. Pentru noi, Heinrich Harrer este cunoscut pentru cartea sa de căpătâi – „Șapte ani în Tibet”, după care a fost turnat filmul cu același nume, în regia lui Jean-Jacques Annaud.
Pentru iubitorii lui Heinrich Harrer, dar și pentru amatorii de liniște, de peisaje pitorești și de o Austrie nemaivăzută, Hüttenberg este accesibil dinspre Klagenfurt și St Veit prin intemediul mijloacelor rutiere de transport în comun, dar nu se găsește de-a lungul căii ferate.
Surse imagini
