La 20 de kilometri nord de St Veit an der Glan, la Pöckstein, o șosea secundară, traversată de două ori pe zi de autobuzele Klagenfurt-Weitensfeld, părăsește Bundestrasse 83 pentru a explora Gurktal spre vest, o fâșie îngustă de pajiști înghesuite între colinele împădurite cu pin ale Alpilor Gurktal. La 15 kilometri în sus de-a lungul văii, elegantul sat Gurk este dominat de statura impozantă a celor două turnuri ale catedralei sale romanice. A fost un punct de referință pe harta ecleziastică a zonei încă din momentul în care nobila carintiană Hemma de Gurk a înființat aici o mănăstire benedictină în 1043. Gurk a fost ultima realizare din linia de biserici și mănăstiri fondate de această femeie energică și evlavioasă, iar mormântul ei de aici a devenit în scurt timp un loc de pelerinaj al credincioșilor. Edificiul ridicat de Hemma a fost preluat rapid de arhiepiscopii de Salzburg, dornici să-și consolideze puterea într-o regiune pe care au reușit s-o convertească la creștinism.
Gurk a fost ridicată la gradul de episcopie, necesitând construcția unei alte catedrale pentru a înlocui mica biserică ridicată de Hemma, iar episcopul Roman I reușește să întemeieze edificiul somptuos ce a supraviețuit mai mult sau mai puțin intact până în ziua de astăzi. Situat la o oarecare distanță de ruta comercială principală nord-sud, statutul de capitală spirituală a Carintiei a fost, cumva, o anomalie. În 1787 episcopul Salm a mutat curtea episcopală la Klagenfurt, iar satul Gurk a fost aruncat înapoi în anonimatul rural. Gurk nu este pregătit în mod special pentru a recepționa turiștii, chiar dacă biroul de informare turistică din catedrală poate fi capabil să vă ajute să vă găsiți cazare. Există un oficiu turistic și în centrul satului, în aceeași clădire ce găzduiește oficiul poștal. Gästehaus St Hemma din complexul catedralei dispune de câteva camere duble curate și dormitoare de tipul celor găsite în hosteluri, în timp ce Kronenwirt, chiar lângă poarta de vest a catedralei, este un loc bun pentru a servi o masă tradițională austriacă.
În ciuda adăugărilor de mai târziu, în special cupolelor din secolul al XVII-lea ce încoronează acum cele două turnuri, catedrala este aceeași construcție cu trei abside construită de zidarii bavarezi între 1140 și 1200. Construită din calcarul bogat în fier al regiunii, întreaga clădire emană o lumină curioasă, în nuanțe de galben-auriu. Înainte de a vă aventura înăuntru, merită să aruncați o privire la timpanul de deasupra portalului sudic, ce poartă chipul sculptat al lui Iisus ce ține o carte ale cărei pagini cuprind cuvintele „ego sum hostium” – „eu sunt poarta”. Accesând catedrala pe ușa dinspre vest, veți fi întâmpinați de frescele din secolul al XIII-lea gravate în portal, cu scene din Geneză pe partea stângă, în timp ce partea dreaptă înfățișează scene din Noul Testament. De aici, o ușă impozantă conduce spre naos, unde ochii vă vor fi atrași, fără îndoială, de crucea altarului, realizată în 1740 de Georg Raphael Donner.
În partea de est a catedralei se găsește un alt altar înalt, opera lui Michael Hönel, prezentând Adormirea Maicii Domnului în mijlocul unor statuete de un mare detaliu artistic – St Hemma stă în genunchi lângă Fecioară. Una din cele mai impresioante elemente ale catedralei este totuși capela episcopală de la etajul 1 al clădirii, în partea vestică a naosului, accesibilă doar prin intermediul unui tur organizat. Este faimoasă pentru frescele sale, pictate în 1230 și restaurate în 1263 după un incendiu, înfățișând scene ale Vechiului Testament în culori vii, de turcoaz amestecat cu verde și maroniu aprins. Există excursii organizate zilnice, ce vizează doar catedrală, ce pot fi rezervate din biroul de lângă.
Surse imagini
