Carintia a fost un centru important al culturii celtice și romane până în secolul al VI-lea, la sosirea slavilor, cei ce au pus stăpânire pe partea alpină, din sud-estul regiunii. Zona a rămas cu puternice influențe slave până în secolul al VIII-lea, când triburile locale au cerut ajutorul bavarezilor în lupta împotriva avarilor, o națiune migratoare sosită dinspre Turcia de astăzi. Prezența populației de origine bavareză a crescut pe parcursul secolelor următoare, conducând spre creștinizarea provinciei și un influx al colonizatorilor vorbitori de limbă germană.
Considerată încă de sloveni ca fiind legănul culturii lor naționale, nu există nicio îndoială că moștenirea slavă și-a lăsat amprenta puternic asupra Carintiei. Numele multor localități se termină în „ach”, fapt ce atestă originea slavă, la fel cum se întâmplă și cu multe din numele de familie, fără nicio legătură cu limba germană. După Primul Război Mondial, regele Serbiei, Croației și Sloveniei (uniune ce avea să devină mai târziu Iugoslavia), a pretins partea de sud a Carintiei, iar armata sârbă a ocupat Klagenfurt și zona rurală adiacentă.
Astăzi, localnicii vorbitori de limba slovenă sunt greu de găsit, doar aproximativ 12.000 de persoane din Carintia considerând ca limbă maternă limba slovenă, potrivit unui recensămând organizat în anul 2001. Există încă semnele unei regiuni bilingve, mai ales în zonele cu populație mixtă și școli cu predare în limba slovenă, chiar dacă germanizarea a fost pe deplin absorbită de întreaga populație a landului.
Carintiei îi lipsește un centru istoric urban capabil să concureze cu Viena, Salzburg, Graz sau Innsbruck, însă capitala provincială, Klagenfurt, este un oraș relaxant, simplu și modest, ce poate reprezenta o rampă bună de lansare pentru a explora zona înconjurătoare. Principala calitate a orașului este poziția sa privilegiată pe malul estic al Wörthersee, o destinație de vacanță populară în timpul verii, ce atrage anual mii de turiști. Așezările litorale Velden sau Pörtschach sunt principalele atracții, oferind în special activități acvatice și invadate cu vizitatori începând cu luna iunie. La nord de capitala regională se găsește valea vastă a râurilor Gurk și Glan, marcând un teritoriu împânzit de rămășițe arheologice și istorice.
Ruinele din Magdalensberg amintesc de perioadele romane și celtice, în timp ce biserica din satul învecinat, Maria Saal, stă mărturie încercărilor misionarilor trimiși de episcopii de Salzburg pentru a creștina zona în secolul VIII. Aproape se află și capitala medievală St Veit an der Glan, astăzi un prosper oraș-târg, precum și fortăreața impresionantă de la Hochosterwitz, o construcție din secolul al XVI-lea cocoțată în vârful unui deal înalt. Mai departe, spre nord, dar destul de ușor de accesat din Klagenfurt, este situat fermecătorul oraș Friesach și importantul centru religios de la Gurk, faimos pentru catedrala impozantă în stil romanic.
Carintia de vest se concentrează în jurul celui de-al doilea oraș al provinciei, Villach, un loc vibrant și sofisticat, cu un centru istoric captivant. Este un centru de transport important, cu legături bune spre Salzburg, câteva din orașele din nordul Italiei și Slovenia și joacă rolul de rampă de plecare în excursiile spre resorturile litorale de pe malurile Ossiachersee. Nordul Villach cuprinde drumul principal spre Salzburg, ce trece prin localitatea Spittal an der Drau, o urbe de mici dimensiuni, care nu mai are astăzi nicio legătura cu vreun spital, așa cum ar spune numele. Spittal, construit în jurul impresionantului castel Portia, este locul de plecare spre destinații ceva mai populare din regiune și paradisul acvatic de la Millstättersee, cu localitățile adiacente acestuia, precum Gmünd.
Atât Gmünd, cât și Spittal an der Drau se găsesc la mică distanță de Hohe Tauern, cel mai înalt lanț montan al Austriei. Hohe Tauern este împărțit cu landurile învecinate Salzburgerland și Tirol și dacă doriți cu adevărat o experiență autentică de vacanță la schi va trebui să vă îndreptați spre nord-vest, spre centrul alpin Heiligenblut, o așezare umbrită de silueta celui mai înalt pisc montan al țării, Grossglockner. Versanții sudici ai Hohe Tauern nu sunt accesibili dinspre Osttirol. Izolaț din punct de vedere geografic, acest grup de vârfuri montane nu se găsesc la îndemâna agenților turistici și rămâne, în continuare, aproape neatins.
Surse imagini
